Copiii învață să aibă încredere atunci când cresc într-un mediu plin de consecvență, afecțiune și priviri care le transmit siguranță.
Este o bucurie să privești un copil care are încredere. Felul în care întinde mâna fără ezitare, felul în care își oferă jucăria fără teamă că o va pierde, felul în care caută privirea adultului așteptând să vadă acolo calm și sprijin, toate arată o legătură sigură cu lumea din jur.
Copiii care au încredere nu ajung acolo întâmplător. Ei învață să creadă în ceilalți pentru că cineva, înaintea lor, le-a arătat că lumea poate fi un loc sigur. Au fost crescuți de adulți disponibili, calmi și atenți, care au construit zi de zi o relație bazată pe siguranță și iubire.
Încrederea nu apare din senin. Se formează treptat, încă din copilărie, prin gesturi simple și constante. Fiecare cuvânt blând, fiecare îmbrățișare, fiecare reacție calmă în fața greșelilor copilului pune o nouă cărămidă la baza acestei încrederi.
Legăturile, cuvintele și privirile sunt cele care formează fundația invizibilă a siguranței emoționale. Din ea crește încrederea.
Care sunt obiceiurile comune ale copiilor care au încredere în ceilalți?
SURSA FOTO: freepik.com @thelizton
Copiii care au încredere știu că pot simți tristețe, furie sau frustrare fără teama de a fi respinși.
Acasă, nu aud expresii precum „nu plânge” sau „nu e așa grav”. În schimb, găsesc înțelegere. Când plâng, sunt îmbrățișați. Când se supără, sunt ascultați și sprijiniți.
Când un copil învață că emoțiile sale sunt acceptate, învață și că emoțiile altora merită respect. Așa se naște empatia.
Nimic nu oferă mai multă siguranță decât o privire atentă. Nu una grăbită, ci una care spune: „Te văd, te aud, contezi”.
Când un adult se coboară la nivelul copilului și arată interes pentru un desen sau o poveste inventată, copilul simte că este important.
Așa învață să aibă încredere, mai întâi în acel adult, apoi în ceilalți.
Încrederea se clădește prin consecvență. Dacă spui că mergi în parc, te duci. Dacă nu poți, explici. Copiii care au încredere au crescut alături de adulți care își țin cuvântul.
Ei nu trebuie să ghicească ce urmează, pentru că mediul lor este stabil. Iar stabilitatea înseamnă siguranță.
Copiii observă tot. Când văd un adult cerând ajutor fără rușine, învață că vulnerabilitatea nu este o slăbiciune.
Astfel, atunci când se simt copleșiți, nu se ascund. Cer ajutor, pentru că știu că cineva îi va asculta.
Încrederea nu înseamnă libertate totală. Copiii care au încredere au crescut cu reguli clare, explicate cu calm și dragoste. Ei știu că un „nu” vine din grijă, nu din control.
De exemplu, când un părinte spune „Gata cu ecranele, continuăm mâine” și rămâne consecvent, copilul înțelege că adultul este sigur pe el și previzibil.
Copiii care au încredere nu se tem de greșeli. Ei știu că o greșeală nu le pune în pericol legătura cu ceilalți. Când greșesc, sunt întâmpinați cu răbdare, nu cu reproșuri.
Astfel, învață că relațiile rămân stabile chiar și atunci când apar erori. Iar acest sentiment le oferă libertate și curaj.
Toți părinții greșesc uneori. Diferența este că unii își cer scuze. Copiii care aud un „îmi pare rău” după o ceartă învață că relațiile nu se rup în conflict, ci se întăresc atunci când sunt reparate.
A asculta nu înseamnă a fi mereu de acord, ci a lua în serios emoțiile copilului. Copiii care se simt ascultați știu că pot vorbi fără teamă.
Învață că vocea lor are valoare, chiar dacă uneori nu au dreptate.
Încrederea se transmite prin exemplu. Când un copil vede respect, blândețe și cooperare între adulții din jur, învață că relațiile pot fi sigure.
Dacă, în schimb, vede certuri, sarcasm sau lipsă de respect, învață că apropierea doare.
Copiii încrezători aud des cuvinte de apreciere: „Mulțumesc pentru ajutor”, „Mi-a plăcut să mă joc cu tine”. Ei învață să observe binele și să-l numească.
Nu este vorba despre laude goale, ci despre recunoașterea sinceră a gesturilor frumoase.
Încrederea se leagă de apartenență. Copiii care au încredere știu că vocea lor contează și că pot contribui la viața familiei sau a grupului.
Acest sentiment le dă curaj să se arate lumii așa cum sunt, chiar dacă le este teamă. Pentru că știu că există mereu o bază sigură la care se pot întoarce: ei înșiși și oamenii dragi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
