Într-un interviu pentru „Părinți și Pitici”, Ana Maria Bucșă, profesoară de canto și fondatoare a Academiei de Arte Modus Vivendi din Suceava, explică de ce muzica nu este doar o activitate artistică, ci și un puternic instrument de dezvoltare personală.
Pornind de la experiența proprie, Ana Maria Bucșă susține că vârsta de patru ani este ideală pentru a începe lecțiile de canto, când copilul este deschis, fără inhibiții și cu o naturalețe care permite explorarea liberă a expresiei artistice.
Mai mult decât tehnica vocală, orele sunt concepute pentru a lucra și cu psihicul copiilor, cel puțin asta face Ana Maria la Academie cu ai ei copii: gestionarea emoțiilor, încrederea în sine și capacitatea de a face față eșecurilor.
Ana Maria Bucșă este profesoară de canto și fondatoare a unei academii dedicate copiilor pasionați de muzică. Cu o experiență de ani de zile pe scenă și în pedagogia muzicală, ea a început să cânte încă de la vârsta de patru ani, experiență care a inspirat-o să ofere lecții pentru cei mici.
Ana Maria combină pregătirea tehnică cu dezvoltarea emoțională a copiilor, integrând în ore sesiuni de suport psihologic și jocuri muzicale. Scopul său este ca muzica să devină pentru copii o sursă de bucurie, încredere și creativitate, nu doar o disciplină de studiu.
Ana Maria Bucșă: Noi primim copii de la vârsta de patru ani, pentru că am luat puterea exemplului, eu la rândul meu urcând pe scenă la aceeași vârstă și atunci a fost momentul când m-am îndrăgostit și cred că atunci a fost o vârstă foarte bună.
Atunci nu aveam emoții, nu știam ce înseamnă simțuș penibilului, copiii nu au chestia asta, se mișcă, au coregrafie, sunt foarte deschiși pe scenă, atitudinea este una foarte bună și cred că atunci este momentul în care trebuie să pornim, cât mai devreme. În momentul în care copilul poate să vorbească corect, ne înțelegem, este răbdător cât de cât, atunci putem începe.
Deci, noi primim copii la Academie de la vârsta de patru ani. Am avut un feedback foarte bun și de la școală de la copiii cu care lucrăm, pentru că au prins mult mai multă încredere în ei, prin proiectele pe care le facem, au fost copii care le-au spus: te-am văzut la televizor și cumva stima de sine a crescut foarte mult.
Ana Maria Bucșă: Începem în primul și-n primul rând cu vocalize și apoi lucrăm la respirație și luăm fiecare piesă din repertoriu și o lucrăm pasaj cu pasaj și vedem ce dificultăți întâlnim, facem foarte, foarte bine lucrurile care nu ne ies.
Bineînțeles, orele de canto nu sunt doar ore de canto, sunt totodată și ore cu psihologul, pentru că lucrăm foarte mult și la psihicul copilului, în special la chestia asta cu emoțiile și încurajarea.
Ana Maria Bucșă: Cred că depinde vârstă, când suntem mici luam totul prin joc și joacă, este o plăcere să cântăm, însă, cu cât creștem, provocările sunt din ce în ce mai mari, trebuie foarte mult studiu, concentrare și trebuie să luăm din ce în ce mai mult chestia asta în serios, dar muzica, indiferent de vârstă, trebuie să rămână o relaxare. În momentul în care începe să devină un chin, atunci nu cred că mai are rost să ne chinuim unii pe alții.
Ana Maria Bucșă: Părinții trebuie să fie, în primul rând, realiști cu copiii lor. Să nu le spună, așa cum ziceam mai devreme, că ești cel mai bun, cel mai important, pentru că lucrul acesta este foarte tricky așa, se joacă foarte mult cu mintea lor, este foarte bună încurajarea, însă putem transforma chestia asta cu ești cel mai bun într-un eu: eu te iubesc cel mai mult, adică tu ca părinte. nu ești cel mai bun dintre toți, nu ești cel mai minunat. Nu, pentru părinte ești cel mai bun etc, chiar dacă tu greșești, tot rămâi cel mai bun pentru mine.
Cred că asta ar fi fraza câștigătoare.
Ana Maria Bucșă: Cel mai bun sfat este să încerce. Dacă ei văd că cel mic, acasă, cântă, mergem să vedem ce putem face în privința asta sau dacă el desenează, la fel. Chestia asta cu nu are voce....dacă cel mic are ureche muzicală, vocea se mai poate modela, se educă. Important e să avem ureche muzicală, dacă nu avem e total altceva.
Dar trebuie să încercăm, pentru că, așa cum spuneam, nu e neapărat să ajungă artiști, îi putem dezvolta pe alte părți foarte mult. Eu am avut colegi la Liceul de Arte, am făcut 12 ani de artă, la finalul liceului au dat la medicină. Însă muzica i-a dezvoltat foarte mult etc.
Ana Maria Bucșă: Cred că faptul că nu au deplină încredere în profesori, cred că lucrul acesta că încurajează copilul într-un mod greșit, din această cauză cel mic nu o să știe cum să gestioneze dezamăgirea atunci când are o zi proastă, pentru că automat atunci părintele o să mustreze și o să-l pună la colț, îi obligă să repete mult.
Degeaba repetă copilul dacă mintea lui nu este acolo, asta e o greșeală pe care o întâlnim destul de des, părintele își dorește mai mult decât copilul să facă o activitate de genul acesta, sunt părinți care nu acceptă un refuz, că cel mic poate nu ar avea înclinații spre muzică.
O altă greșeală este că nu pun școala pe primul loc. În primul rând, educația copilului este cea mai importantă, altă greșeală este legată de faptul că poate nu petrec foarte mult timp cu copilul.
Ana Maria Bucșă: Este foarte greu, în ziua de azi mai ales, să ai încredere în tine. Pentru că vorbim de bullying-ul acesta din școli și de mine au râs copiii de activitatea asta, inclusiv profesori sunt care fac bullying cu copiii care au talent și fac alte activități extrașcolare. Cred că cel mai bun sfat este să creadă în visul lor și să-și dorească foarte mult. Ăsta este, cred, cel mai bun sfat.
Să-ți dorești foarte, foarte mult și să faci, indiferent de ce zice lumea, să muncești în direcția în care îți dorești să te proiectezi peste 10-15 ani, undeva. Asta am zis întotdeauna pe unde merg, eu sunt o persoană care își dorește foarte mult lucruri și încerc să învârt chestia asta pe toate părțile cum aș putea să ajung undeva. De exemplu, mi-am dorit foarte mult să ajung la Observator, asta era targetul meu, anul trecut pentru următorii doi ani. S-a întâmplat mai repede, am ajuns anul acesta. Mă gândesc cum aș putea ajunge în locul în care mă văd.
Să aibă încredere și sănu plece urechea deloc la ceilalți copii, părinți, să nu-i intereseze. Și să lucreze foarte mult cu psihicul lor, să stea ei cu ei, să-și ofere timp, să stea în fața oglinzii, să discute cu ei, chiar dacă pare o joacă, nu este, deloc. Să petreci timp cu tine și să spui: asta-mi doresc să fac!. Încă ceva: chestia asta cum că trebuie să demonstrezi. Nu! Nu trebuie să demonstrezi nimic, doar ție și trebuie să îți arăți ție că ai reușit.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
