De ce copiii se poartă „mai urât” cu mama decât cu alte persoane. Ce poate însemna, de fapt, acest comportament
05 Octombrie 2026
Copiii uită multe dintre jucăriile primite, hainele purtate sau locurile în care au fost în vacanță.
În schimb, experiențele repetate din relația cu părinții pot rămâne importante mult timp și pot influența felul în care își construiesc relațiile mai târziu.
Psihologia dezvoltării arată că nu este nevoie de un părinte perfect. Contează mai ales existența unei relații în care copilul se simte în siguranță, ascultat și acceptat, inclusiv atunci când greșește.
1. Cum reacționai atunci când greșeau
Pentru un copil, o greșeală aparent banală poate deveni un moment important. A spart ceva, a luat o notă mică sau a făcut un lucru despre care știe că părintele nu va fi încântat.
În astfel de momente, copilul învață dacă poate veni la părinte atunci când are o problemă sau dacă este mai sigur să o ascundă.
Asta nu înseamnă că părinții nu trebuie să impună limite ori consecințe. Diferența este între corectarea comportamentului și transmiterea mesajului că afecțiunea părintelui dispare atunci când copilul greșește.
2. Dacă erai cu adevărat prezent când aveau nevoie de tine
Nu toate momentele importante pentru un copil par importante și pentru un adult. O poveste spusă după școală, un desen pe care vrea neapărat să îl arate sau o problemă cu un coleg pot părea lucruri mărunte.
Pentru copil însă, reacțiile repetate ale părintelui contribuie la construirea sentimentului că ceea ce simte și spune contează.
Prezența nu înseamnă să petreci fiecare minut împreună. Uneori, câteva minute de atenție reală, fără telefon și fără alte preocupări, pot conta mai mult decât ore întregi petrecute în aceeași cameră.
3. Cum îi făceai să se simtă acasă
Poate că peste 20 de ani nu își vor aminti ce au mâncat într-o anumită seară sau ce cadou au primit de ziua lor. Însă atmosfera generală din casă poate rămâne mult mai puternic asociată copilăriei.
Era casa locul în care puteau să se relaxeze? Puteau să vorbească despre lucrurile care îi speriau? Știau că pot veni la părinți după o zi proastă?
Sentimentul de siguranță emoțională se construiește din sute de momente mici și repetate, nu dintr-un singur gest spectaculos.
Părinții vor greși inevitabil, își vor pierde uneori răbdarea și vor avea zile în care nu vor reacționa așa cum și-ar fi dorit. Importantă este relația construită în timp și capacitatea de a reveni după momentele dificile, inclusiv printr-un simplu „am greșit” spus copilului.