EXCLUSIV Cum a influențat comunismul felul în care românii își cresc copiii. Psiholog: Traumele copilăriei se repetă și la maturitate

Bogdan COTIGĂ
Sursa: DCNews
Educația autoritară din perioada comunistă a lăsat urme adânci asupra mai multor generații de români.

De la pedepsele fizice și interdicțiile impuse copiilor până la tendința părinților de astăzi de a renunța la autoritate, schimbările din parenting ridică numeroase întrebări.

Psihologul și psihoterapeutul Bogdan Cotigă a explicat cum se transmit traumele între generații și de ce atât educația excesiv de restrictivă, cât și lipsa limitelor pot crea probleme în relația dintre părinți și copii.

Părinții care repetă metodele de educație din comunism

Bogdan Cotigă a explicat că, deși societatea s-a schimbat, există încă părinți care aplică metodele restrictive de educație folosite de generațiile anterioare.

„Sunt foarte mulți părinți care în continuare fac așa. Chiar și tineri. Adică procedează moderat față de părinții lor, dar procedează cum procedau părinții lor în vremea comunismului.

Adică sunt în continuare părinți care au o listă întreagă de «așa nu trebuie făcut». Adică o listă de interdicții și nu una de permisiuni”, a explicat psihologul.

În același timp, specialistul a arătat că există și părinți care încearcă să se îndepărteze de experiențele negative ale propriei copilării.

„Sigur că sunt și părinți care, exact cum spuneai foarte corect, sunt sătui de ce li s-a întâmplat și nu vor să facă asta copiilor lor.”

Traumele copilăriei pot influența alegerile făcute la maturitate

Psihologul a atras atenția asupra efectelor de lungă durată ale abuzurilor din copilărie, explicând că unele persoane ajung să repete, în viața adultă, tipare de comportament pe care le-au cunoscut în familie.

„Sunt adulți care au 50, 60, 70 de ani și care n-au uitat niciodată lucrurile și care au acționat conform acelora. Adică au repetat traumele pe tot parcursul vieților, prin alegerile pe care le-au făcut.

Adică tinere care au provenit din familii în care tatăl era alcoolic, era bătăuș și s-au căsătorit cu bărbați care, la rândul lor, sunt alcoolici și au devenit bătăuși”, a declarat Bogdan Cotigă.

Potrivit acestuia, asemenea situații arată cât de puternic pot influența experiențele timpurii relațiile și deciziile de mai târziu.

De ce copiii nu erau considerați o prioritate în trecut

Bogdan Cotigă a vorbit și despre felul în care copiii erau priviți în societatea românească de acum câteva generații, când dificultățile economice și lipsa educației influențau puternic viața de familie.

„Dar el nu era important. Era perioada în care se făceau foarte mulți copii și se creșteau, de fapt, unii pe alții. Nu mai zic că noi provenim dintr-o societate în care, acum 100 de ani, să zicem, o bună parte dintre copiii care se nășteau, părinții îi gândeau și ca mijloace de producție propriu-zis.

Munceau pământul cu ei. Asta e realitatea. Dacă vrem să-i idealizăm pe străbunicii noștri, e problema noastră”, a explicat specialistul.

Psihologul a subliniat că, în multe familii, supraviețuirea și contribuția copiilor la muncile gospodărești erau mai importante decât nevoile lor emoționale.

„Adevărul este că precaritatea, lipsa asta de mijloace, sărăcia și tot ce însemna lipsa de educație conduceau la niște familii în care nu aveau cum să fie copiii.

Nu erau chiar pe primul plan. Nu erau deloc pe primul plan. Era o chestiune: bine că aveau ceva să mănânce.”

Unde se termină disciplina și unde începe abuzul

Psihologul și psihoterapeutul Bogdan Cotigă a explicat că regulile sunt necesare în educația copiilor, însă problemele apar atunci când părinții transformă disciplina într-o formă de control excesiv.

„Este bine, de exemplu, ca un copil să aibă niște reguli învățate. Ce ar fi ca toți copiii să traverseze strada pe oriunde? Ar fi foarte multe accidente. Mult mai multe decât sunt acum.

Sunt reguli care ne ajută să ne păstrăm viața, de exemplu. Sunt reguli care țin, de exemplu, de alimentație. Să ai niște mese pe zi. Să ai niște ore de somn.”

Totuși, specialistul a atras atenția că unele reguli nu sunt stabilite în interesul copilului, ci reflectă prejudecățile sau preferințele adulților.

„Problema apare în momentul în care adulții, părinții, exagerează sau se duc într-o zonă în care nu mai are legătură cu norma, ci are legătură cu cheful. Are legătură cu prejudecata.

Are legătură cu alte lucruri care au legătură, de fapt, cu ei. Nu mai are legătură cu copilul.”

Ca exemplu, psihologul a amintit situațiile în care copiii stângaci erau obligați, inclusiv prin pedepse fizice, să învețe să scrie cu mâna dreaptă.

„Sunt o grămadă de copii care desenează, pictează cu stânga. Nu e nicio problemă cu asta”, a subliniat acesta.

Parentingul modern și riscul ca părinții să nu își mai înțeleagă copiii

În opinia specialistului, și parentingul modern conține principii valoroase, însă relația dintre părinți și copii poate avea de suferit atunci când emoțiile celor mici sunt minimalizate.

Bogdan Cotigă a explicat că reacțiile prin care adulții resping sau ironizează problemele copiilor pot afecta comunicarea în familie.

„Și atunci, evident că el nu se poate simți bine în momentul ăla și atunci nu se simte susținut de părinți, în primul rând. Adică nu se simte înțeles.

Asta e motivul pentru care se depărtează la un moment dat de ei. Ajunge să facă niște lucruri reprobabile, pentru că, de exemplu, capătă influență din altă parte”, a avertizat psihologul.

Astfel, explicațiile specialistului evidențiază importanța unui echilibru între stabilirea unor reguli necesare și respectarea nevoilor emoționale ale copilului, fără repetarea metodelor abuzive de educație din trecut.

Traumele copilăriei, repetate la maturitate. Ce observă psihologul în cabinet

Specialistul a atras atenția că experiențele traumatizante din copilărie pot influența alegerile făcute de oameni chiar și după zeci de ani.

„Sunt adulți care au 50, 60, 70 de ani și care n-au uitat niciodată lucrurile și care au acționat conform acelora. Adică au repetat traumele pe tot parcursul vieților, prin alegerile pe care le-au făcut.

Adică tinere care au provenit din familii în care tatăl era alcoolic, era bătăuș și s-au căsătorit cu bărbați care, la rândul lor, sunt alcoolici și au devenit bătăuși. Adică e un lucru și e un fapt foarte răspândit. Adică, cel puțin generația care e acum în vârstă a trăit prin prisma asta.”

De ce copiii nu erau o prioritate în familiile de altădată

Bogdan Cotigă a explicat că, în trecut, copiii nu beneficiau întotdeauna de atenția și respectul acordate adulților. Mai mult, în familiile sărace, aceștia erau implicați de la vârste fragede în muncile gospodărești.

„Dar toate aceste abuzuri ajungeau, se petreceau cel puțin în perioada respectivă, pentru că, în sine, copilul nu era valorizat. Adică era mai degrabă adultul important și copilul trebuia să devină, cum ar veni, ca să devină.

Dar el nu era important. Era perioada în care se făceau foarte mulți copii și se creșteau, de fapt, unii pe alții.

Nu mai zic că noi provenim dintr-o societate în care, acum 100 de ani, să zicem, o bună parte dintre copiii care se nășteau, părinții îi gândeau și ca mijloace de producție propriu-zis.

Munceau pământul cu ei. Asta e realitatea. Dacă vrem să-i idealizăm pe străbunicii noștri, e problema noastră.

E frumos și e drăguț. Dar nu e adevărat. Adevărul este că precaritatea, lipsa asta de mijloace, sărăcia și tot ce însemna lipsa de educație conduceau la niște familii în care nu aveau cum să fie copiii.

Nu erau chiar pe primul plan. Nu erau deloc pe primul plan. Era o chestiune: bine că aveau ceva să mănânce.

Și atâta tot. Și contribuiau, când creșteau, la binele familiei. Munceau de mici. Adică nu era chestia asta. Respectul ăsta că are o vârstă, că nu poate să care, că e mic. Lucruri care se mai întâmplă încă în comunitățile sărace.

Și acum. Asta nu înseamnă că toate aceste practici erau proaste sau toate aceste practici erau bune. Nu înseamnă asta.”

Nostalgia după educația din trecut. Ce spune psihologul despre munca de la vârste fragede

Psihologul a explicat că anumite experiențe din copilăria generațiilor anterioare sunt privite astăzi cu nostalgie, deși nu toate au fost neapărat benefice.

„Suntem noi câteodată nostalgici și, nu știu, așa învățai să faci ceva. Uite, prășeai și învățai. Dar poate nu mai ai nevoie.

Poate nu mai prășești niciodată în viață. Ce faci cu experiența? Păi învățai munca grea. Nu se știe dacă ne folosea sau nu.

Eu nu vorbesc strict de lucrurile astea. Vorbesc de abuzuri. De lucrurile extreme care se petreceau.

Dar, cu siguranță, nu avea cum să nu lase comunismul, ca orice altă etapă de genul ăsta din viețile bunicilor noștri, să spunem, și părinților, în cazul unora dintre noi mai în vârstă, evident că a lăsat un mod de a fi cu copiii noștri.”

Regulile sunt necesare în educație. Când devin însă o problemă?

Bogdan Cotigă a subliniat că nu toate regulile impuse copiilor sunt greșite. Dimpotrivă, unele sunt esențiale pentru siguranța și dezvoltarea lor.

„Problema principală, și aici atingem, cred, un subiect care, până la urmă, transpare cam din orice întrebare de până acum. Problema principală apare că, în orice sistem din ăsta sau în orice gândire educațională, există niște idei bune.

Este bine, de exemplu, ca un copil să aibă niște reguli învățate. Ce ar fi ca toți copiii să traverseze strada pe oriunde? Ar fi foarte multe accidente. Mult mai multe decât sunt acum.

Sunt reguli care ne ajută să ne păstrăm viața, de exemplu. Sunt reguli care țin, de exemplu, de alimentație. Să ai niște mese pe zi.

Să ai niște ore de somn. Problema apare în momentul în care adulții, părinții, exagerează sau se duc într-o zonă în care nu mai are legătură cu norma, ci are legătură cu cheful. Are legătură cu prejudecata.

Are legătură cu alte lucruri care au legătură, de fapt, cu ei. Nu mai are legătură cu copilul.”

Copiii stângaci, obligați să scrie cu dreapta. Exemplul oferit de Bogdan Cotigă

Pentru a explica diferența dintre regulile necesare și cele impuse din prejudecată, psihologul a oferit exemple din viața de zi cu zi, inclusiv situațiile în care copiii erau obligați să folosească mâna dreaptă.

„Deci, usturoiul se taie așa, nu așa. De ce? Adică unul e contactul cu realitatea, unul este testarea realității, de care vorbeam mai devreme. De ce? Se taie așa și așa și așa. Trebuie să înveți să scrii cu dreapta.

Știți că sunt... Au fost părinți, de-a lungul timpului, cu bătaie, cu bătaie. Trebuie să înveți să scrii cu dreapta. Cum să fiți stângaci? Păi ce ești? Cu handicap? Nu e cu handicap.

Sunt o grămadă de copii care desenează, pictează cu stânga. Nu e nicio problemă cu asta. Nu e bine să fii cu dreapta.

Astea sunt excese, am dat așa câte un exemplu, ale modului restrictiv de educație, cel vechi, cel comunist, dacă vreți.”

Parentingul modern. De ce copiii ajung să se îndepărteze de părinți

În ultima parte a explicației, Bogdan Cotigă a abordat parentingul modern și importanța susținerii emoționale a copiilor.

„Acum vine partea cealaltă. Și în cazul parentingului modern există idei bune. Nu e ok. Nu? Hai că lasă, că eu, când pe vremea ta, eu aveam și alte prostioare de genul ăsta, nu?

Și atunci, evident că el nu se poate simți bine în momentul ăla și atunci nu se simte susținut de părinți, în primul rând. Adică nu se simte înțeles.

Asta e motivul pentru care se depărtează la un moment dat de ei. Ajunge să facă niște lucruri reprobabile, pentru că, de exemplu, capătă influență din altă parte”, a explicat psihologul și psihoterapeutul Bogdan Cotigă.

Ema Apostu este jurnalist cu peste 9 ani de experiență în presa de lifestyle, pasionată de subiecte care fac viața de zi cu zi mai simplă și mai frumoasă. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu mai multe publicații de interes, inclusiv în cadrul DC Media Group, unde și-a consolidat stilul clar, prietenos și orientat spre nevoile reale ale cititorilor. Pe parintisipitici.ro, Ema aduce informații practice, idei ușor de pus în aplicare și inspirație pentru părinți, transformând teme aparent complicate în soluții accesibile. Scrie cu empatie și autenticitate, având mereu în minte provocările și bucuriile vieții de familie.
Citește și:
Alte știri
x close