„De aceea, sunt foarte atentă să le arăt prin propriul exemplu ce înseamnă siguranța emoțională, asumarea responsabilității și legăturile sănătoase, în momentele simple de zi cu zi.
Iată opt fraze pe care le folosesc des, pentru a-i învăța pe copii ce înseamnă relațiile puternice și sănătoase”, spune psihologul clinician dr. Tracy Dalgleish, expertă în relații, în rubricile CNBC.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
„E în regulă dacă tu vezi lucrurile așa. Eu le văd diferit. Nu trebuie să avem aceeași părere”
Faptul că nu suntem de acord nu înseamnă că suntem deconectați.
„Văd adesea cupluri blocate în încercarea de a-l convinge pe celălalt să vadă lumea în același fel. Nimeni nu le-a spus că două persoane pot fi diferite și, totuși, pot fi iubite și suficiente așa cum sunt.
Vreau ca și copiii mei să știe că este normal să avem perspective diferite, iar iubirea nu înseamnă să fim identici, ci să ne respectăm reciproc”, explică dr. Dalgleish.
„Vrei să găsim împreună o soluție sau doar să te ascult?”
„Mulți adulți îmi spun că și-ar dori ca partenerul lor să îi întrebe de ce au nevoie, în loc să presupună”, adaugă experta.
Această întrebare îi oferă copilului un sentiment de control și îl învață să își identifice și să își exprime nevoile emoționale.
„Îmi pare rău. M-am enervat și nu am ascultat cu atenție ce ai spus. Data viitoare voi face o pauză și voi respira înainte să răspund”
Un adevărat „îmi pare rău” nu înseamnă doar să spui cuvintele, ci să recunoști ce a mers greșit și să spui ce vei face diferit data viitoare.
Mulți adulți nu au învățat asta în copilărie, pentru că părinții sau îngrijitorii lor rar, dacă vreodată, și-au recunoscut greșelile.
Când noi ne asumăm responsabilitatea, le arătăm copiilor că este normal să greșim și, mai important, că recunoașterea greșelilor apropie relațiile, nu le distruge.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
„Ceea ce mi-ai spus mi se pare foarte interesant. Îți mulțumesc!”
În adâncul nostru, toți avem nevoie să simțim că suntem importanți pentru cei pe care îi iubim. Această afirmație validează faptul că părerea copilului contează.
Ca adulți, a nu fi ascultați este una dintre cele mai dureroase răni emoționale. Arătându-le copiilor interes real față de gândurile și emoțiile lor, punem bazele unei relații deschise și a curiozității față de propria lor lume interioară și față de ceilalți.
„Mă simt copleșit(ă). O să iau cinci minute de pauză și apoi revin”
Această frază îi învață pe copii că toți avem momente în care ne simțim copleșiți, dar putem lua o pauză fără să abandonăm relația sau responsabilitățile.
Mulți oameni, atunci când se simt copleșiți, fie izbucnesc, fie se închid în ei. Modelând acest tip de limită sănătoasă, îi ajutăm pe copii să învețe cum să își regleze emoțiile și, în același timp, să protejeze relațiile.
„Sunt recunoscător/recunoscătoare pentru tine!”
E ușor să presupunem că cei mici știu că îi iubim, dar exprimarea recunoștinței le întărește sentimentul de valoare personală.
A exprima aprecierea este o abilitate importantă pentru relații sănătoase. Pentru copii, asta înseamnă un sentiment solid de prețuire care îi va însoți toată viața.
„Îmi dau seama că asta e important pentru tine. Vreau să îți acord toată atenția, dar am nevoie de puțin timp. Putem reveni la subiect?”
Această frază arată respect atât pentru nevoile copilului, cât și pentru propriile limite. Într-o relație există întotdeauna două perspective, iar acest mesaj transmite că ambele sunt importante.
Scopul este colaborarea. Atunci când copiii înțeleg că nu îi respingem, ci doar avem nevoie de un moment pentru noi, învață un lucru valoros: să își recunoască propriile limite fără a-i răni pe ceilalți.
„Pot să te îmbrățișez? Simt că aș avea nevoie de o îmbrățișare”
A cere apropiere, în loc să presupunem că ni se cuvine, încurajează grija reciprocă și respectul pentru consimțământ.
Această frază le reamintește copiilor că nevoile emoționale sunt normale și că a cere sprijin este sănătos.
„Amintește-ți: cuvintele pe care le rostim azi devin vocea interioară a copiilor noștri de mâine. Nu doar că îi creștem siguri pe ei înșiși, dar îi formăm și ca viitori parteneri capabili să iubească cu empatie, compasiune și curiozitate”, conchide experta.