Aitana Farré, psiholog specializat în parenting respectuos și inteligență emoțională, explică transformările prin care trec copiii în această perioadă, ce se întâmplă în creierul lor și cum îi pot sprijini părinții.
Între copilărie și adolescență
SURSA FOTO: freepik.com @Yulia Raneva
Copiii de 7-10 ani nu mai sunt mici, dar nici adolescenți. Pot trece rapid de la comportamente copilărești la nevoia de independență. Se confruntă cu schimbări bruște de dispoziție, cer mai multă autonomie și, în același timp, caută atenție și conectare.
În jurul vârstei de 9 ani apare un moment de cotitură. Copilul începe să pună sub semnul întrebării regulile și să își afirme identitatea.
Cum se dezvoltă creierul la această vârstă
Creierul nu mai crește semnificativ în dimensiune, dar devine mai eficient.
Mielinizarea accelerează învățarea.
Cortexul prefrontal reglează mai bine atenția și impulsurile.
Sistemul limbic intensifică trăirile emoționale.
Gândirea devine mai logică și mai realistă.
Copiii înțeleg mai bine regulile, cauzele și consecințele.
Apar noțiuni precum „nedreptatea”.
Este o etapă cheie pentru stima de sine, abilități sociale și formarea unor obiceiuri durabile.
Emoțiile între 7 și 10 ani
Copiii devin mai conștienți de emoțiile lor, dar nu reușesc mereu să le gestioneze. Criticile și comparațiile îi afectează puternic. Cortexul prefrontal, încă imatur, face necesară prezența unui adult care să îi ajute să învețe autocontrolul și rezolvarea conflictelor.
Mulți părinți observă schimbări de comportament. Copiii încep să negocieze, să testeze limitele și să conteste regulile. Devine mai important ce cred prietenii decât ce spun părinții.
Se manifestă prin accese de furie, nesiguranță sau retragere.
Cum îi ajuți să își controleze comportamentul
SURSA FOTO: freepik.com @wavebreakmedia_micro
Pentru reglarea comportamentului, părinții trebuie să:
ofere un model de autocontrol,
stabilească limite clare și consecvente,
învețe copilul să își exprime emoțiile,
încurajeze fiecare pas spre autocontrol.
Explicarea schimbărilor prin care trec îi face să se simtă înțeleși și reduce rezistența, sfătuiește specialista.
Cum reacționezi în fața crizelor de nervi
La 6 - 11 ani, copiii au mai mult limbaj și logică, așa că abordarea diferă de cea din primii ani de viață:
Păstrează un ton ferm și calm.
Pune în cuvinte emoția copilului.
Oferă un scurt timp de liniștire, dar rămâi aproape.
După calmare, discută ce s-a întâmplat și cum poate reacționa altfel data viitoare.
Nu mai este suficient să fie izolați, au nevoie și de explicații și soluții concrete.
Prieteniile între 7 și 10 ani
Relațiile devin mai stabile și mai profunde. Nu este doar joacă, ci și loialitate și încredere. Opinia prietenilor influențează stima de sine, iar conflictele sunt frecvente și fac parte din procesul de învățare.
Copiii care au dificultăți în a-și face prieteni pot fi sprijiniți prin:
exersarea abilităților sociale acasă,
participarea la activități în grupuri mici,
validarea și încurajarea încercărilor lor, fără comparații.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Cum reacționezi când copilul refuză o activitate
Fie că este vorba despre teme, citit sau spălatul pe dinți, metoda eficientă combină fermitatea și conexiunea:
validează emoția copilului („Înțeleg că nu ai chef”),
explică pe scurt motivul,
oferă opțiuni limitate („Vrei să te speli pe dinți înainte sau după poveste?”),
menține limita fără să transformi situația într-o luptă pentru putere.
Rolul rușinii la această vârstă
Rușinea devine centrală, deoarece copiii sunt conștienți de modul în care sunt percepuți. Aceasta îi poate motiva să respecte reguli și să caute apartenența la grup, dar îi face și vulnerabili la critici sau ridiculizare.
„În această perioadă a copilăriei, rușinea joacă un rol central, deoarece copiii sunt deja conștienți de modul în care îi văd ceilalți”, explică psihologul.
Părinții trebuie să:
valideze emoțiile fără a minimiza,
încurajeze prin întăriri pozitive,
ofere exemple personale de gestionare a momentelor stânjenitoare,
propună mici provocări, crescând treptat nivelul de expunere.
Astfel, copilul învață că greșelile nu îl definesc și că fac parte din procesul de învățare.