Cum să crești copii empatici și rezilienți în perioade stresante, potrivit unui psiholog: „Părinții au o responsabilitate reală”

Nu poți fi un părinte eficient și nu poți avea o relație apropiată cu copilul tău dacă organismul tău funcționează în modul luptă sau fugi, spune Pressman, cofondator al Mount Sinai Parenting Center și gazdă a podcastului Raising Good Humans. Ea subliniază că orice părinte care nu se află într-un pericol real are nevoie să își amintească acest lucru, pentru că atunci când intri în cameră pentru a vorbi cu copilul, el nu trebuie să simtă panică.

Aproximativ trei sferturi dintre adulții din SUA sunt mai stresați în legătură cu viitorul țării decât erau înainte, potrivit unui sondaj realizat în august 2025 pentru American Psychological Association. Cercetările arată că părinții pot transmite anxietatea copiilor printr un proces numit contagiune emoțională.

Pe termen lung, dacă sistemul tău nervos este constant dezechilibrat, copilul va percepe acest lucru, iar starea poate deveni cronică, afirmă Pressman, conform CNBC.

Stresul sau anxietatea cronică pot afecta capacitatea copilului de a învăța să gestioneze eșecul și de a își asuma riscuri calculate, necesare pentru a deveni un adult împlinit. Mulți copii sunt stresați de evenimente globale, de la atacuri armate în școli la schimbări climatice. Capacitatea ta de a discuta aceste subiecte dificile îi ajută să își regleze emoțiile.

Gestionează-ți propriul stres, apoi ascultă

Nu este nevoie să forțezi o discuție despre evenimente înfricoșătoare dacă cel mic nu știe despre ele. Totuși, copiii percep mai mult decât cred adulții, chiar dacă nu urmăresc știrile. Ei pot auzi informații la școală sau de la frați mai mari, iar aceste fragmente pot fi incomplete sau inexacte.

Înainte să porți o conversație calmă, oprește-te și analizează-ți emoțiile. Pressman recomandă obiceiuri care reduc stresul, cum ar fi mersul pe jos, timpul petrecut cu familia sau prietenii, meditația sau orice altă activitate care funcționează pentru tine.

Reducerea anxietății nu înseamnă ignorarea problemelor reale. Unele știri merită atenție, însă este sănătos să separi situațiile în care poți acționa de cele în care rămâi blocat într-un cerc de îngrijorare.

Începe discuția prin a asculta. Întreabă copilul ce a auzit despre evenimentele recente sau dacă există ceva care îl neliniștește. Află ce știe înainte să îi oferi explicații. Poți corecta informațiile greșite și poți recunoaște că unele lucruri par înfricoșătoare.

Oferă speranță realistă

Adaptează conversația la vârsta și nivelul de maturitate al copilului. Nu este nevoie să minți, dar nici să oferi detalii pentru care nu este pregătit.

Cu cei mici, mesajul trebuie să fie liniștitor. Preadolescenții și adolescenții pot înțelege nuanțe și realități mai dure. Copiii mai mari pot avea deja opinii formate, iar tu trebuie să le asculți fără să le minimalizezi.

Unii copii pun multe întrebări. Alții își continuă ziua fără să pară afectați. Evită să prelungești discuția ore întregi. Dacă subiectul interferează cu funcționarea zilnică a copilului, acesta este un semnal de alarmă. Ține conversațiile scurte și revino ulterior asupra lor.

Echilibrează onestitatea cu speranța. Rar este sincer să spui că nu există motive de îngrijorare. Poți spune că înțelegi de ce copilul este preocupat, că și tu ai îngrijorări, dar că păstrezi speranța. 

Când îți crești copilul, este important să îl motivezi prin exemplele pozitive din societate. Dacă transformi anxietatea în acțiuni concrete care pot produce schimbare, îl ajuți să dezvolte empatie și reziliență.

CITEȘTE ȘI: 

„Premianții” din copilărie ajung „în băncile din spate” în viață. Acești copii ajung să aibă un succes remarcabil, arată o cercetare

Psiholog de la Harvard: 5 semne care arată că îți supraprotejezi copilul. Ce are nevoie, de fapt, ca să devină rezilient

Copiii care sunt lăsați să facă aceste lucruri fără consecințe devin foarte răsfățați și greu de controlat. Specialiștii trag un semnal de alarmă: „Părinții NU trebuie să închidă ochii!”