Copiii care cresc cu părinți nefericiți dezvoltă aceste obiceiuri triste ca adulți

Cercetările efectuate de instituții precum Penn State și UNC arată că tonul emoțional al unei familii poate afecta modul în care copiii formează atașamente, gestionează conflictele și construiesc relații mai târziu în viață. Atunci când sunteți crescut în mijlocul unei tensiuni constante, critici sau distanțe emoționale, sistemul nervos se adaptează, iar aceste tipare nu dispar pur și simplu când împliniți 18 ani.

Asta nu înseamnă că sunteți condamnați, dar copiii care cresc cu părinți nefericiți căsătoriți adesea transmit anumite obiceiuri la vârsta adultă fără să-și dea seama. De la a fi pe placul oamenilor la evitarea conflictelor, la anxietate și hiper-independență, aceste mecanisme de adaptare vă ajutau odată să supraviețuiți mediului de acasă. Acum, este posibil să vă modeleze relațiile în moduri care vă par frustrante, confuze sau pur și simplu epuizante.

#1. Devii un om care vrea să-i mulțumească pe ceilalți în mod constant
#2. Conflictul te epuizează rapid

#3. Îți este greu să te implici pe deplin în relații

#4. Eviți emoțiile intense

#5. Te impui unor standarde imposibile
#6. Trăiești cu o anxietate continuă

#7. Te izolezi când lucrurile devin dificile

#8. Îți aperi cu înverșunare independența

#9. Rămâi în modul de luptă sau fugi

#10. Supraanalizezi comportamentul partenerului tău

#11. Îți este greu să crezi că o iubire stabilă este posibilă.

În adâncul sufletului, s-ar putea să presupui că relațiile se destramă în cele din urmă. Această convingere poate influența cât de mult investești, în care ai încredere sau te simți în siguranță. Dacă nu ai văzut niciodată dragostea să se simtă în siguranță și stabilă în copilărie, este greu să ai încredere că există.

Chiar și atunci când ești într-o relație sănătoasă, o parte din tine s-ar putea să așteaptă ca lucrurile să se schimbe inevitabil: distanța, resentimentele, dezintegrarea lentă pe care le-ai urmărit în copilărie.

Această convingere se manifestă de obicei sub forma autoprotecției. Nu știi cum să te relaxezi complet. Nu te poți decide să depinzi de cineva. Păstrezi o mică rezervă emoțională în cazul în care lucrurile se destramă. S-ar putea chiar să sabotezi ceva bun, pentru că haosul ți se pare mai familiar decât calmul.

CITEȘTE ȘI

EXCLUSIV „Planul suicidar” merită explicat fără panică și fără tabu. Radu Leca îți propune un  „Plan de siguranță” în 20 de rânduri
 

EXCLUSIV Când adolescentul se închide, iar părintele caută din nou cheia către el. Radu Leca: „Copilul încă are nevoie de adult”

EXCLUSIV Cum setezi limite sănătoase fără amenințări? Radu Leca: „Multe familii ajung să confunde limita cu pedeapsa sau cu frica”