Greșeala pe care o fac 90% dintre părinți. „Narcisismul apare de la laudele părinților, nu de lipsa afecțiunii parentale”

Stima de sine, încrederea și credința copiilor în propriul succes depind în mare măsură de comportamentul părinților lor. În loc să-i copleșească cu complimente, psihologii recomandă ca părinții să-și sprijine și să-și încurajeze copiii.

Complimentele ar putea avea chiar efecte negative asupra dezvoltării unui copil și ar putea încuraja trăsături narcisiste. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de Eddie Brummelman de la Universitatea din Amsterdam și publicat în PNAS (Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America), care arată că narcisismul la copii este parțial modelat de supraevaluarea părinților.

„Persoanele narcisiste se simt superioare celorlalți, fantezează despre succesele lor personale și cred că merită un tratament special”, explică autorii studiului, adăugând că „atunci când se simt umilite, reacționează adesea agresiv, chiar violent”. Narcisismul, atunci când devine patologic, este recunoscut ca o tulburare de personalitate, enumerată în DSM-5.

Cercetătorii au comparat două perspective: teoria învățării sociale (care postulează că narcisismul este cultivat prin supraevaluarea parentală) și teoria psihanalitică (care postulează că narcisismul este cultivat prin lipsa căldurii parentale).

Originile narcisismului la copii sunt puțin înțelese, dar, conform acestui studiu, acesta este, de fapt, cultivat prin supraevaluarea parentală, atunci când părinții cred că copilul lor este mai special și, prin urmare, ar trebui să aibă mai multe drepturi decât ceilalți.

„Narcisismul a fost prezis de supraevaluarea părinților, nu de lipsa afecțiunii parentale”

Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii s-au bazat pe date de la 565 de copii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, vârsta la care apar pentru prima dată diferențele individuale în narcisism, și de la părinții acestora.

 Cercetătorii au efectuat patru evaluări la intervale de șase luni pentru a urmări schimbările în timp. Fiecare evaluare a inclus patru tipuri de măsuri: narcisismul copilului, o măsură a încrederii în sine a copilului și a autoevaluării pozitive, un chestionar completat de părinți în care aceștia au evaluat măsura în care își considerau copilul excepțional, special sau mai merituos și, în final, un chestionar despre tandrețea, afecțiunea și sprijinul emoțional pe care părinții l-au oferit copilului.

„Rezultatele susțin teoria învățării sociale și contrazic teoria psihanalitică: narcisismul a fost prezis de supraevaluarea părinților, nu de lipsa căldurii parentale”, se arată în studiu. „Astfel, copiii par să dobândească narcisism, în parte, prin internalizarea opiniei exagerate a părinților despre ei (de exemplu, «Sunt superior celorlalți» și «Am dreptul la privilegii»)”, explică, de asemenea, cercetătorii.