Semnele care arată că ești un părinte inteligent emoțional. Un nou studiu a evidențiat două comportamente

„Creșterea copiilor necesită un amestec de răbdare, perspicacitate și conștientizare emoțională pentru a crea un mediu cât mai susținător și încurajator. Părinții cu inteligență emoțională nu sunt doar conștienți de propriile lor emoții, ci știu și cum să recunoască și să răspundă la emoțiile copiilor lor”, afirmă psihologul Mark Travers într-un articol pentru Psychology Today.

Inteligența emoțională impune mari cerințe și necesită eforturi constante din partea părinților. Deși această abilitate este „esențială pentru bunăstarea copilului”, nu este întotdeauna ușor de pus în practică.

În plus, poate fi dificil să știi dacă faci suficient.

Un studiu publicat în 2024 a evidențiat două comportamente care arată că ești dotat cu inteligență emoțională.

Citește și Sfaturi pentru părinți, bazate pe cercetări științifice, pentru a ajuta copilul să devină un adevărat geniu! Lecții de pian, cursuri de limbă străină sau o grădiniță de calitate, doar câteva exemple

Două comportamente care reflectă inteligența emoțională

SURSA FOTO: freepik.com @amixstudio

Ești conștiincios

„Aceasta se referă la capacitatea unei persoane de a fi organizată, responsabilă și orientată spre obiective. Pentru părinți, a fi conștiincioși înseamnă să fie atenți la nevoile copiilor lor și să stabilească rutine care promovează siguranța și stabilitatea acasă.

De exemplu, își vor lua timp să reflecteze asupra modului în care diferitele strategii de parenting influențează dezvoltarea emoțională a copilului și sunt mai predispuși să stabilească așteptări realiste pentru acesta”, explică psihologul.

Ești plăcut

„Acest comportament este caracterizat prin căldură, bunătate și o atitudine cooperantă. Părinții plăcuți tind să fie empatici și plini de compasiune, ceea ce le permite să creeze o legătură emoțională profundă cu copiii lor.

Un părinte plăcut știe să recunoască emoțiile copiilor și să răspundă acestora. Un astfel de părinte practică ascultarea empatică, încercând cu adevărat să înțeleagă punctul de vedere al copilului, fără a-l judeca.”