5 moduri prin care îți poți sprijini copiii în perioadele dificile
01 Septembrie 2026
Mulți părinți se simt anxioși în această perioadă. Incertitudinea politică, schimbările climatice, impactul inteligenței artificiale asupra procesului de învățare și piața muncii imprevizibilă îi fac pe mulți părinți să se întrebe cum își pot pregăti cel mai bine copiii pentru viitor.
„În calitate de antropolog și psihiatru pentru copii și adolescenți, cu 18 ani de experiență, am lucrat cu copii și familii care s-au confruntat cu numeroase forme de adversitate, de la război și strămutare până la dificultățile mai cunoscute, precum despărțirile dintre prieteni, respingerea și presiunea școlară.
Mulți oameni confundă reziliența cu perseverența sau cu simpla capacitate de a merge mai departe, indiferent de situație. Am constatat că adevărata reziliență vine din capacitatea de a acționa, de a crea legături cu ceilalți și de a rămâne implicați în viață, chiar și atunci când lucrurile nu merg bine”, scrie Suzan J. Song, psihiatru pediatru format la Harvard și Stanford, în rubricile CNBC.
Trăsăturile individuale au un rol important, dar reziliența se dezvoltă și prin relații și experiențe. Aceasta este o veste bună pentru părinți, deoarece putem face multe lucruri pentru a-i ajuta pe copii să își dezvolte această capacitate.
Lasă-ți copilul să experimenteze atât reușita, cât și eșecul
Copiii își dezvoltă reziliența prin experiențe care le arată: „Pot să găsesc o soluție”. Ajută-ți copilul să identifice o activitate care îi place suficient de mult încât să continue, chiar dacă nu se descurcă bine de la început.
Poate fi vorba despre pian, îngrijirea unui animal de companie, gătit, desenarea unor benzi desenate sau chiar despre a deveni persoana din familie care știe să asambleze mobila de la IKEA. Oferă-i șansa să întâmpine unele dificultăți, să exerseze, să facă greșeli și, în cele din urmă, să progreseze.
Copiii trebuie să învețe că faptul că nu se descurcă bine la ceva la început nu înseamnă că nu vor deveni buni la acel lucru. Dacă primește o notă mică, ratează o lovitură importantă într-un meci sau nu este selectat într-o echipă, lasă-i timp să fie dezamăgit.
Mai târziu, după ce emoțiile se liniștesc, ajută-l să privească situația cu curiozitate. Întreabă-l:
„Care a fost partea cea mai dificilă?”
„Ai face ceva diferit data viitoare?”
Această abordare îl ajută să înțeleagă că eșecul nu este un motiv de rușine. Poate trece printr-un astfel de moment și poate învăța din el.
Ajută-l să găsească probleme pe care merită să le rezolve, în loc să îi alegi o carieră
Prea des, părinții petrec mult timp încercând să își pregătească copiii pentru anumite profesii. Se gândesc ce domenii pot oferi cele mai stabile sau mai bine plătite locuri de muncă și pornesc de la aceste variante atunci când iau decizii pentru viitorul copilului. Este însă dificil să anticipăm cum va arăta piața muncii în următoarele decenii.
În schimb, fii atent la problemele care îl preocupă pe copilul tău. Poate că un copil de 8 ani este foarte supărat din cauza plasticului care ajunge în oceane. În loc să îi spui „Ar trebui să devii biolog marin”, întreabă-l:
„Ce te deranjează la această problemă?”
„Ce ar putea face cineva pentru a o rezolva?”
Ajută-l să cerceteze subiectul, să ia legătura cu un specialist sau să organizeze o acțiune de curățare a unei plaje. Această abordare îl ajută să observe problemele care contează pentru el și să acționeze într-un mod concret și util.
Învață-l să construiască relații sănătoase
Pe măsură ce copiii cresc, multe dintre cele mai dificile provocări cu care se confruntă, atât în viața personală, cât și în cea profesională, implică relațiile cu ceilalți. Competențele tehnice contează, dar la fel de important este să știe să construiască încredere, să rezolve conflicte, să refacă o relație, să restabilească legătura cu cineva, să ceară ajutor, să stabilească limite și să păstreze relații apropiate.
Copiii își dezvoltă aceste abilități prin exercițiu. Când copilul tău de 10 ani vine acasă supărat din cauza unui prieten, întreabă-l ce s-a întâmplat. Ajută-l să se gândească la ceea ce ar fi putut simți sau experimenta celălalt copil, la ceea ce își dorește el de la acea relație și la cât de important este pentru el să o repare.
Lasă-i pe copii să te vadă și pe tine atunci când repari o relație. Dacă dimineața vă certați pentru că trebuie să plecați la timp de acasă, iar mai târziu vă revedeți, spune-i: „În această dimineață n-am avut răbdare cu tine și îmi pare rău”.
Acest lucru îi învață mai multe despre menținerea relațiilor decât o explicație lungă.
Amintește-i să privească dincolo de propria persoană
Când viața devine dificilă, este ușor să ne concentrăm asupra propriei persoane, să ne gândim în mod repetat la ceea ce nu a mers bine sau să ne întrebăm ce spune acea experiență despre noi. Pe măsură ce copiii și adolescenții își dezvoltă identitatea, tendința de a se concentra asupra propriei persoane poate deveni mai puternică.
Oferă-le în mod regulat ocazii în care să fie de folos altcuiva. Un copil mai mic poate hrăni câinele în fiecare dimineață. Un copil mai mare își poate ajuta fratele sau sora mai mică la teme, poate verifica dacă un vecin în vârstă are nevoie de ajutor, poate face voluntariat sau poate prelua o parte din responsabilitățile unui proiect de familie.
Nu încerci să îi distragi atenția copilului de la propriile probleme și nici să îi spui că altcineva o duce mai rău. Scopul este să îi amintești că, chiar și atunci când trece printr-o perioadă dificilă, are în continuare capacitatea de a contribui, de a crea legături cu ceilalți și de a conta pentru cineva.
Nu te grăbi să îl faci să se simtă mai bine
Părinții își doresc în mod firesc ca ai lor copii să se simtă mai bine. Când un copil este devastat pentru că nu a fost invitat la o petrecere, de exemplu, instinctul nostru este adesea să încercăm imediat să rezolvăm problema sau să îl liniștim cu expresii precum „Nu îți face griji” sau „Vei mai avea parte de alte petreceri”.
Deseori credem că reziliența înseamnă să eliminăm emoțiile dificile. Vrem ca cei mici să se calmeze, să gândească pozitiv sau să treacă peste situație.
Cei mai rezilienți copii simt însă dezamăgire, teamă, rușine și tristețe. Ei învață că pot duce aceste emoții cu ei și, în același timp, pot merge la școală, se pot întâlni cu prietenii, pot încerca din nou și pot face lucrurile care contează pentru ei.
Așadar, nu te grăbi să elimini emoția. Poți spune: „Știu că te doare foarte tare. Îmi pare rău”. Apoi lasă-l să fie dezamăgit.
O parte importantă a rezilienței apare atunci când copilul învață, prin propriile experiențe: „Am mai trecut printr-un moment în care m-am simțit atât de rău. Am reușit să trec peste el și pot să mă simt din nou bine”.
