În filozofie, animismul este tendința de a crede că sufletul este principiul vieții și al gândirii. În psihologie, însă, este tendința tipică a copiilor de a crede că totul este viu și are suflet.
Copiii noștri, până la o anumită vârstă, sunt convinși că tot ce există este viu și are caracteristici asemănătoare lor. O piatră poate vorbi, o păpușă poate avea și ea viață sau chiar o mașină.
Animismul este un proces fiziologic în dezvoltarea copilului, care interacționează cu obiectele din jurul său ca și cum ar fi cu adevărat reale. Este un mod de abordare a lumii care este util în copilărie, care nu trebuie împiedicat, criticat sau batjocorit, pentru că în acest fel copiii încep să învețe despre lume și realitatea care îi înconjoară.
Din punct de vedere filosofic, animismul este tendința de a considera sufletul drept principiu al vieții și al gândirii. Teoriile animiste susțin că toate ființele sunt animate și vii. Democrit, de exemplu, spunea că până și pietrele au un suflet.
În psihologie, totuși, acest termen este folosit pentru a sublinia acea tendință, mai ales în rândul copiilor, de a considera totul viu, de a oferi suflet, de a anima.
Primul care a teoretizat animismul a fost psihologul elvețian, Jean Piaget, care a adăugat că acest mod de a gândi este comun tuturor copiilor din prima copilărie (de obicei până la 6-7 ani) și că poate fi legat de egocentrismul tipic copiilor, care încă nu știu să facă distincția între ceea ce aparține lumii din interiorul lor și ceea ce aparține lumii din afara lor, readucând totul la un singur mare concept care este cel al gândirii magice, care dă viață chiar și obiectelor care sunt neînsuflețite.
Animismul este prezent la toți copiii cu vârste cuprinse între 2 și 6-7 ani. Gândirea magică, așa cum este și ea definită, este instrumentul folosit de cei mici pentru a înțelege și reprezenta realitatea, lumea exterioară, pentru a o înțelege și pentru a nu se mai teme de ceea ce este necunoscut.
Prin acest mod de gândire, pe care adulții îl uită adesea, copiii cred că toate ființele și toate obiectele neînsuflețite sunt de fapt vii, trăiesc emoții și sentimente sau au gânduri. Exact ca și cum ar fi oameni.
Foto: Jennifer Murray/ Pexels
Gândirea magică este o resursă foarte importantă pentru copii, prin care încep să descopere lumea exterioară și realitatea din jurul lor. O realitate care, uneori, poate fi puțin înfricoșătoare, dar doar pentru că încă nu o cunoști bine.
Dând un suflet fiecărui obiect, natural sau artificial, este ca și cum copiii ar reflecta asupra obiectelor neînsuflețite, dându-le caracteristici care aparțin ființelor umane, întocmai pentru a deveni mai familiar cu ceea ce este nou și ce nu este atât de diferit de ele.
Câteva exemple sunt următoarele:
- Norii de pe cer se mișcă pentru că se joacă
- Copacul s-a săturat să țină toate acele frunze grele și le scutură
- Păpușa a căzut de pe raft în timpul nopții pentru că a vrut să se plimbe
Copilul caută răspunsuri la multe întrebări pe care, pe măsură ce crește, începe să și le pună. Dar încă nu are instrumentele pentru a înțelege totul.
Din acest motiv, se poate simți defect sau destabilizat atunci când se confruntă cu ceva ce nu înțelege. Animismul îi ajută pe copii să calmeze orice anxietate pe care o pot simți atunci când se confruntă cu necunoscutul și, de asemenea, le permite să învețe lucruri noi în fiecare zi.
Mai mult, le permite celor mici să înțeleagă diferența dintre ei și ceilalți, să înțeleagă granița dintre ceea ce reprezintă ei și ceea ce reprezintă alți oameni, alte obiecte, situații și medii.
Foto: Singkham/ Pexels
Psihologii pun mereu în contrast gândirea magică a copiilor cu gândirea logică a adulților, pentru care toată această fantezie a micuților din casă este de neînțeles și, uneori, poate părea chiar inutilă, o pierdere de timp și resurse.
Doar pentru că au uitat când au fost ei cei care au „animat” fiecare obiect, să se simtă mai în siguranță în lumea pe care au început să o cunoască și să trăiască din plin în acel moment.
Fiind un proces fiziologic de creștere, copiii nu trebuie niciodată împiedicați, niciodată batjocoriți, niciodată criticați atunci când se comportă urmând modul animist de gândire.
Felul lor de a se comporta trebuie înțeles și acceptat, permițând celor mici să prelucreze fiecare situație în mod independent și, dacă cer explicații, se poate interveni oferind și explicația logică a fenomenului.
Gândirea magică trebuie lăsată liberă să curgă în mintea copiilor, care în acest fel își vor putea forma o reprezentare personală mai familiară a realității.
Pe măsură ce copilul crește, el va învăța să înțeleagă mecanismele reale cu care funcționează lumea, abandonând acea aură de magie și mister și îmbrățișând logica.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil