Ce știu bebelușii despre lume înainte să poată vorbi. Cele 6 lucruri care i-au surprins chiar și pe cercetători

1. Bebelușii își amintesc experiențe foarte timpurii

În cadrul unui experiment devenit de referință, viitoarele mame au fost rugate ca, în ultimele șase săptămâni de sarcină, să le citească bebelușilor cu voce tare, de două ori pe zi, cartea The Cat in the Hat. La scurt timp după naștere, nou-născuții au arătat o preferință clară pentru această carte în comparație cu alte povești pentru copii. Preferința a fost observată în funcție de intensitatea cu care bebelușii sugeau suzeta în timp ce li se citea povestea.

Și mai remarcabil este faptul că acești bebeluși preferau The Cat in the Hat altor povești indiferent dacă le citea propria mamă sau mama unui alt bebeluș.

2. Bebelușii fac diferența dintre bine și rău

Până la vârsta de șase luni, bebelușii pot face diferența între comportamentele bune și cele rele și tind să prefere binele în detrimentul „răului”, la fel ca majoritatea adulților. Pentru a demonstra această capacitate, cercetătorii le-au arătat unor bebeluși o păpușă care încerca să împingă o minge în susul unui deal. Apoi, o a doua păpușă fie o ajuta, fie îi împiedica efortul. Ulterior, când li s-a oferit posibilitatea de a alege, bebelușii s-au jucat mai mult cu păpușa care ajutase, iar unii chiar au împins deoparte păpușa „rea”.

Chiar și bebelușii de numai trei luni, care nu erau încă suficient de mari pentru a se juca cu păpușile asemenea celor mai mari, petreceau mai mult timp privind păpușa „bună”. Acest lucru sugerează că aprecierea comportamentelor bune și rele este prezentă încă de la numai 12 săptămâni după naștere.

3. Bebelușii vor să fie de ajutor

Atunci când cercetătorii au pus copii de un an în situații în care un străin se chinuia fie să deschidă ușa unui dulap având mâinile ocupate, fie să ridice un obiect aflat prea departe pentru a ajunge la el, bebelușii și-au întrerupt spontan activitatea și au încercat să ajute. Ei ridicau obiectul pentru persoana respectivă sau încercau să o ajute să deschidă ușa.

Există însă și dovezi potrivit cărora recompensarea bebelușilor pentru comportamentele prin care îi ajută pe ceilalți poate reduce, în loc să stimuleze, disponibilitatea lor de a ajuta în viitor. Atunci când bebelușii mai mari primesc o recompensă materială sau laude pentru faptul că au ajutat, devin mai puțin predispuși să îi ajute pe ceilalți ulterior. Așadar, gândește-te de două ori înainte de a-ți lăuda micul ajutor.

4. Bebelușii învață din lucrurile care îi surprind.

Surprizele îi determină pe bebeluși să observe cu mai multă atenție și chiar să încerce să înțeleagă ceea ce nu cunosc. Această tendință a fost demonstrată foarte bine într-un studiu în care unor bebeluși de 11 luni li s-au arătat mingi care se comportau atât în mod previzibil, cât și în mod surprinzător. De exemplu, bebelușii vedeau o minge rostogolindu-se pe o rampă. Uneori, aceasta era oprită de un perete. Alteori, părea să treacă pur și simplu prin el.

Ulterior, bebelușii s-au arătat mai interesați să exploreze mingea „magică” atunci când aceasta se comportase contrar așteptărilor lor. Care este concluzia? Dacă vrei să încurajezi curiozitatea bebelușului tău, trebuie să știi că surprizele nu sunt rezervate doar petrecerilor.

5. Bebelușii sunt destul de buni la a-și da seama în cine pot avea încredere.

Știi deja că bebelușii sunt experți în a-i imita pe ceilalți. Ceea ce poate nu știi este că ei nu imită pe oricine. Începând aproximativ din perioada în care împlinesc un an, bebelușii încep să țină cont în mod automat de credibilitatea celor din jur și nu îi mai imită pe cei pe care îi consideră de neîncredere.

Acest lucru a fost demonstrat într-un experiment în care bebelușii au fost puși alături de adulți care se uitau într-o cutie, își manifestau entuziasmul și apoi îi invitau pe cei mici să le imite comportamentul.

Însă exista o diferență importantă: în cazul unora dintre adulți, cutia conținea o jucărie, în timp ce în cazul altora era goală. Când aceiași adulți au încercat ulterior să-i determine pe bebeluși să-i imite într-un alt exercițiu, cei mici au fost mult mai predispuși să copieze comportamentul adulților care se dovediseră „de încredere”.