Ana Isabel Sanz, unul dintre cei mai importanți psihiatri din Europa, atrage atenția că depresia în rândul copiilor și adolescenților este o realitate gravă și ignorată. Potrivit ei, diferența dintre o stare trecătoare de tristețe și o tulburare emoțională serioasă este dată de durată, intensitate și impactul asupra vieții de zi cu zi.
Tristețea este normală. Depresia nu.
„Nu trebuie să ne alarmăm dacă un copil este trist uneori. Tristețea face parte din viață”, explică dr. Sanz. Problema apare atunci când această emoție persistă mai mult de una sau două săptămâni.
În acest timp pot apărea retragerea socială, plânsul frecvent, lentoarea, tulburările de somn și schimbările de apetit. Aceste semne pot indica o problemă emoțională serioasă.
„Devine un semnal de alarmă atunci când copilul nu mai reușește să își desfășoare activitățile zilnice normale. Atunci nu mai vorbim despre o stare trecătoare, ci despre depresie”, subliniază psihiatrul.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Depresia se manifestă diferit de la copil la adolescent. În copilărie predomină retragerea, lipsa de energie, tristețea accentuată și rezultatele școlare slabe. În adolescență, simptomele pot fi mai intense.
„La adolescenți, vedem mai des iritabilitate, comportamente riscante și autovătămare. Consumul de alcool, droguri sau promiscuitatea sexuală sunt semnale de alarmă. De asemenea, apar mai frecvent gânduri suicidare, planuri sau chiar tentative de sinucidere”, avertizează dr. Sanz.
Printre simptomele frecvente se numără:
lipsa interesului pentru activitățile preferate
schimbări de dispoziție bruște
apatie și retragere socială
tulburări de somn și alimentație
dificultăți de concentrare
gânduri pesimiste sau autoevaluări negative.
„Copiii cu depresie vorbesc mai puțin, exprimă vinovăție și lipsă de speranță. Unii pot spune că nu mai văd nicio soluție pentru problemele lor”, mai spune medicul.
Depresia nu este cauzată de un singur factor. Este rezultatul unui cumul de influențe emoționale, sociale, familiale și biologice.
„Riscul crește odată cu numărul factorilor implicați. Trăsăturile de personalitate, cum ar fi timiditatea accentuată sau imaginea negativă despre sine, joacă un rol. La fel și alte tulburări preexistente, cum ar fi anxietatea sau dificultățile de învățare”, explică dr. Sanz, potrivit hola.com.
Factorii de risc frecvenți sunt:
consumul de alcool și droguri la vârste fragede
utilizarea excesivă a dispozitivelor electronice
bullyingul și conflictele școlare
schimbările hormonale din adolescență
instabilitatea familială, separarea părinților, violența domestică
lipsa comunicării în familie.
„Factorii genetici pot avea un rol suplimentar, dar nu determină singuri apariția depresiei”, precizează specialista.
Conform datelor actuale, aproximativ 4% dintre copiii și adolescenții cu vârste între 3 și 18 ani suferă de depresie. În copilărie, rata este între 1 și 2%, iar în adolescență crește la 3-8%.
„Multe cazuri rămân nediagnosticate. Copiii nu știu să-și exprime starea, iar părinții nu o recunosc la timp”, avertizează Dr. Sanz.
Primul pas este comunicarea.
„A vorbi clar cu copilul sau adolescentul este cel mai puternic instrument. Nu este nevoie de lecții sau morală. Este nevoie de o conversație sinceră, într-un moment relaxat, care să transmită siguranță”, recomandă psihiatrul.
Pași utili în această etapă:
creează un cadru calm, sigur și relaxat
spune-i copilului că ai observat starea lui și că este normal să simtă tristețe
ascultă fără să întrerupi
folosește întrebări deschise pentru a încuraja exprimarea
povestește experiențe similare pentru a-l ajuta să se deschidă.
„Dacă discuția arată că problema este mai profundă decât poate gestiona singur, atunci este momentul să apelăm la un specialist. Acesta poate evalua gravitatea și poate recomanda psihoterapie sau tratament”, explică medicul.
Experiența din 2020 a lăsat urme adânci asupra copiilor și adolescenților.
„Izolarea și teama din timpul pandemiei au avut un impact emoțional puternic. Chiar și la trei ani după încheierea urgenței globale, efectele sunt vizibile. Tulburările de anxietate, depresia, tulburările de alimentație și autovătămarea au crescut considerabil”, spune dr. Sanz, care a analizat acest fenomen în cartea sa El malestar emocional infantil y juvenil tras la pandemia (2024).
Expunerea excesivă la ecrane și conținut online toxic afectează echilibrul emoțional al copiilor.
„Dependența de ecrane, presiunea socială și hărțuirea online produc daune serioase, atât victimelor, cât și agresorilor. Vorbim despre o problemă reală, nu despre o etapă trecătoare”, avertizează psihiatrul.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Familiile au un rol central în protejarea sănătății emoționale.
„Părinții trebuie să asculte, să ofere timp real copiilor, să creeze momente fără tehnologie. Nu putem ignora realitatea, dar putem învăța să o gestionăm într-un mod sănătos”, spune Dr. Sanz.
Comunicarea constantă, sprijinul emoțional, stabilitatea familială și implicarea reală în viața copilului pot preveni sau ameliora apariția tulburărilor depresive.
„Tristețea este o emoție normală. Nu trebuie să o tratăm ca pe o greșeală. Dar atunci când persistă, când afectează activitățile zilnice și relațiile copilului, trebuie să acționăm. Multe depresii infantile trec neobservate și astăzi, iar acest lucru poate avea consecințe grave. Cu atenție, comunicare și sprijin specializat, putem interveni la timp”, spune Ana Isabel Sanz.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
