Ce să faci când copilul tău refuză să se culce! „Încercați metoda 5-10-15”

Aceste probleme de somn sunt adesea explicate prin obiceiuri proaste. Refuzul unui copil la culcare poate avea multe explicații, iar acestea sunt uneori sub controlul nostru ca părinți. Într-adevăr, întorcându-ne acasă după o zi de muncă, ne simțim, adesea, vinovați că avem puțin timp de petrecut cu copiii noștri, că îi grăbim constant, că nu ne jucăm mai mult cu ei.

Există motive pentru care s-ar putea să nu fim atât de fermi pe cât ar trebui să fim când se apropie ora de culcare. Reticența noastră poate proveni din mai multe cauze subiacente, potrivit psihologilor, cum ar fi amintirile neplăcute din copilărie sau problemele din relația cu părinții. 

Plânsul copilului nostru poate într-adevăr să reflecte asupra lucrurilor pe care le-am experimentat la vârsta lui, alimentându-ne teama de a-l traumatiza lăsându-l în pat.

Odată ce obiceiurile proaste sunt ferm stabilite, sunt greu de renunțat la ele. „Copilul nostru se agață de refuzul de a merge la culcare sau suferă de treziri multiple noaptea, în detrimentul sănătății și bunăstării sale. Din fericire, uneori este nevoie de foarte puțin pentru a restabili nopți mai calme, atât pentru noi, cât și pentru micuții noștri.

La culcare, este important să stabiliți o rutină care să-l ajute pe copil să adoarmă: spălatul pe dinți, mersul la toaletă, o poveste, o îmbrățișare... Dar atenție, dacă durează mai mult de o jumătate de oră, rutina riscă să devină o scuză pentru a amâna separarea”, scriu cei de la Parents.fr.

Încercați metoda 5-10-15

De asemenea, puteți încerca să amânați treptat răspunsul la plânsetele sale: așteptați două sau trei minute înainte de a intra în camera lui, apoi cinci data viitoare, apoi șapte. Aceasta este metoda 5-10-15.

Poate ajuta, dar nu funcționează pentru toți copiii. Cheia este să rămâneți atenți la nevoile bebelușului și să adaptați metoda raportat la temperamentul său.

Îndrăzniți să refuzați ieșirile nocturne departe de patul său. În mod similar, în cazul trezirilor nocturne, dacă bebelușul nostru simte o limită fermă și suntem calmi, va renunța mai ușor. Merită efortul ca copilul nostru să fie mai odihnit, iar un somn bun este absolut esențial pentru dezvoltarea sa.

Restabilirea somnului copilului dumneavoastră este ușoară atunci când problemele provin din obiceiuri proaste. Dar dacă stabilirea unor reguli mai stricte nu rezolvă problema și dacă copilul dumneavoastră pare trist și anxios, nu ezitați să discutați cu medicul pediatru sau cu orice specialist în îngrijirea copiilor mici. Dificultățile de somn ale copilului dumneavoastră pot fi un simptom al unei probleme mai profunde care trebuie abordată și uneori chiar tratată cu terapie.

CITEȘTE ȘI

Nici roz, nici albastru! Care este noua culoare preferată de părinți pentru camera bebelușului

De ce sunt copiii mai obosiți primăvara? Cum recunoaștem astenia
 

7 moduri în care părinții din anii `80 aveau viața mai ușoară decât părinții de astăzi

Un medic neurolog pediatru avertizează: „Lipsa somnului, infecțiile și febra pot declanșa crize epileptice la copii. 8-9 ani, vârful”