Diagnosticările de autism, ADHD și depresie în rândul copiilor și adolescenților au crescut alarmant. În emisiunea Părinți Prezenți, medicul specialist psihiatru pediatru Ioana Georgescu a explicat ce se ascunde în spatele acestor tulburări. De la poluare și alimentație, până la lipsa interacțiunii umane și parentingul dezechilibrat.
„În ultimii ani, s-a observat o creștere alarmantă a cazurilor de autism, ADHD și depresie în rândul copiilor și adolescenților. Ce factori explică această realitate care pare să se extindă cu rapiditate?” a întrebat moderatoarea Loredana Iriciuc.
„Factorii sunt multipli. Nu putem să vorbim despre o singură cauză. De obicei sunt interacțiuni între factori genetici, factori epigenetici și factori de mediu”, explică dr. Ioana Georgescu la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
SURSA FOTO: freepik.com @arg360
O parte din „explozia” diagnosticărilor vine din faptul că acum recunoaștem mai bine aceste tulburări.
„În primul rând, în zilele noastre, copiii pot să fie diagnosticați mult mai repede și mult mai bine. Avem niște instrumente de diagnostic foarte precise, avem mai mulți specialiști și părinții sunt mult mai informați despre aceste tulburări de neurodezvoltare și sunt atenți la copilul lor.
Ce ar fi important de menționat ar fi faptul că: criteriile de diagnostic pentru autism, pentru ADHD și pentru depresie au fost publicate pentru prima dată de către Organizația Mondială a Sănătății în anul 1992. Aici ne referim la criteriile pe care le utilizăm și în ziua de astăzi, atât în Europa cât și în România.
Asta înseamnă că unii copii care poate aveau semne din spectrul autist înainte de anii 1992, ar fi putut fi încadrați la un alt diagnostic. Frecvent erau încadrați la diagnosticul de schizofrenie sau li se spunea copilul are o întârziere de limbaj.
O dată cu evoluția științei s-au modificat și criteriile de diagnostic și s-au rafinat acestea. Acesta poate să fie un factor important. Acum știm mai precis unde i-am putea încadra în funcție de simptomele lor”, spune dr. Ioana Georgescu.
Suntem înconjurați de poluare, mâncăm alimente pline de aditivi și conservanți, respirăm aer toxic, bem apă cu reziduuri chimice. Iar toate acestea nu sunt doar niște riscuri vagi: au efecte directe asupra creierului copiilor.
„În al doilea rând, în zilele noastre există foarte mulți factori de mediu care pot să influențeze negativ evoluția unui copil. Și asta prin mecanisme epigenetice.
Ce se întâmplă?
Avem foarte multă poluare, aproape toate alimentele pe care le cumpărăm au aditivi, au tot felul de chimicale, conservanți, lucruri care interferă cu dezvoltarea neuronală a unui copil”, mai explică dr. Ioana Georgescu.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Suntem generația părinților obosiți, stresați, fără ajutor, cu bunicii departe sau ocupați, cu bone care pun des televizorul, cu device-uri care înlocuiesc brațele și cuvintele. Iar acest vid de conexiune are costuri.
„Mi se pare că uneori părinții sunt depășiți. Avem părinți care se focusează foarte mult pe partea profesională, nu-i ajută de multe ori familia, și din cauza asta copiii sunt lăsați mai mult în singurătate. Dacă n-au contact uman suficient în primii ani de viață, atunci nici creierul lor nu se dezvoltă.
Deci, izolarea socială a familiilor din ziua de astăzi, ar putea să contribuie la acest lucru.
Înainte, copiii creșteau în mici comunități. Existau mult mai mulți bunici care aveau grijă de copii, existau unchi, mătuși, copiii nu erau lăsați niciodată singuri. Acum, părinții lasă copilul cu bona, bona uneori mai pune televizorul, și dacă nu este stimulat copilul de interacțiunea umană, atunci nici evoluția sa nu va fi una bună”, mai spune dr. Ioana Georgescu.
Dorința părinților de a „feri” copiii de orice disconfort se întoarce, mai târziu, împotriva lor. Copiii ajung adolescenți fragili emoțional, fără mecanisme de adaptare, fără capacitate de a suporta respingerea sau pierderea.
„Dacă e să vorbim despre depresii, probabil un factor important în creșterea numărului de tulburări de acest fel la copii ar fi că micuții nu mai sunt astăzi expuși la frustrări atât de mult cât am fost noi, când eram copii. Li se face viața mai ușoară și astfel, când ajung la adolescență sau maturitate, ei nu pot să-și gestioneze frustrările foarte bine. Nu pot să-și gestioneze eșecul, nu pot să-și genstioneze nemulțumirile, respingerea.
Mai vorbim și despre rețelele sociale. Pe rețelele sociale toată lumea își afișează viața perfectă și atunci pare o competiție. Ne comparăm tot timpul cu această imagine ideală care, de cele mai multe ori, este falsă. Copiii încep să-și facă griji că ei nu sunt suficient de interesanți ca ceilalți, că ei nu sunt populari și apar dezamăgirile.
Mai este vorba încă o dată de izolarea socială. Copiii și adolescenții petrec mai mult timp în mediul virtual, au prieteni virtuali, nu mai au parte de această interacțiune. Oricum, din interacțiunea socială pe care poți să o ai când ai parte de un grup, primești mult mai multe frustrări decât ai putea să primești dacă ai vorbi doar cu o singură persoană sau cu două persoane”, mai spune dr. Ioana Georgescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil