Explicația psihologică a motivului pentru care adolescenții nu văd pericolul: Fabula invincibilității

Data publicării:
Explicația psihologică a motivului pentru care adolescenții nu văd pericolul: Fabula invincibilității / FOTO: freepik.com @YuriArcursPeopleimages
Explicația psihologică a motivului pentru care adolescenții nu văd pericolul: Fabula invincibilității / FOTO: freepik.com @YuriArcursPeopleimages

În adolescență, mulți tineri se simt invincibili, nu-i așa? Pare că n-au nicio teamă și cred că nimic rău nu li se poate întâmpla. Dar hai să dezbatem acest fenomen psihologic numit fabula invincibilității.



Deci, de ce adolescenții se comportă uneori ca și cum ar fi făcuți din oțel? Ei bine, nu e vorba că „nu au cap”, ci mai degrabă de o iluzie, un soi de superputeri adolescente. Această iluzie de invulnerabilitate îi face să creadă că problemele serioase nu i-ar putea afecta. Și stai liniștit, copilul tău nu e singurul în asta. Acest fenomen a fost studiat în psihologie și este ceva normal în dezvoltarea lor.

Acum, ca părinți, ce putem face? E important să le vorbim deschis, să le explicăm riscurile și să-i ajutăm să înțeleagă consecințele acțiunilor lor. Totuși, trebuie să facem asta într-un mod prietenos și înțelegător, pentru că adolescenții nu prea sunt receptivi la predici.

Așadar, în loc să le spunem că „nu înțeleg nimic din viață”, putem încerca să le împărtășim experiențele noastre, să-i ascultăm și să le arătăm că suntem acolo pentru ei.

Ai un adolescent și ai senzația că este adesea nesăbuit?

Cu adolescenții, uneori pare că trăiești pe altă planetă, nu-i așa? Ei par a fi nesăbuiți și nu par să se teamă de nimic. Totuși, realitatea este puțin mai complicată decât atât. Acest fenomen de a se simți „invincibil” este ceva ce mulți adolescenți experimentează și este cunoscut în psihologie ca „fabula invincibilității” sau „iluzia invulnerabilității”. Vom explora mai în profunzime acest aspect și vom discuta despre cum poți acționa ca părinte.

Deci, ce se întâmplă cu această „invincibilitate” în adolescență? Ei nu sunt nesăbuiți sau fără judecată, ci mai degrabă trec printr-o etapă în care cred că nimic rău nu li se poate întâmpla. Această iluzie îi face să subestimeze riscurile și să se angajeze în comportamente pe care noi, adulții, le-am considera periculoase. Dar nu suntem singurii părinți care se confruntă cu aceasta.

Explicația conform neuroștiinței: creierul adolescentului

Haide să aruncăm o privire sub capota creierului adolescentului, unde neuroștiința ne dezvăluie secretul din spatele nesăbuinței lor.

Chestia asta cu adolescenții care nu par să perceapă pericolul sau se comportă nesăbuit se datorează, în mare parte, situației complicate din creierul lor. Ei trec printr-o perioadă în care rațiunea și emoția sunt într-o luptă strânsă. Adică, între ceea ce știu că e „corect” și ce le dictează emoțiile și dorințele. De ce? Ei bine, iată ce se întâmplă în creierul lor:

Sistemul limbic și hormonii: Sistemul limbic, acea parte a creierului responsabilă de emoții, este ca un vartej emoțional. Hormonii, acești mici chimiști rebeli, încep să invadeze sistemul limbic începând cu vârsta de 10-12 ani. Acești hormoni controlează maturizarea sexuală și, în acest proces, cresc de 30-40 de ori față de copilărie. Iar adrenalina și norepinefrina, acele substanțe chimice care au legătură cu agresivitatea și volubilitatea emoțională, sunt pe val. Ciudat, nu?

Cortexul prefrontal imatur: În colțul opus, cortexul prefrontal, responsabil pentru planificare, anticiparea consecințelor și controlul impulsurilor, e încă în dezvoltare. E ca un dirijor de orchestră, dar abia își atinge măiestria în jurul vârstei de 25 de ani. Se dezvoltă mai lent decât alte părți ale creierului.

Nucleul accumbens hiperactivat sau „centrul plăcerii”: Aici e locul unde dopamina, hormonul plăcerii, face legea. Adolescenții eliberează mai multă dopamină decât adulții, ceea ce face că obținerea recompenselor să fie mult mai atractivă decât anticiparea riscurilor.

Toate aceste elemente se amestecă într-un cocktail exploziv de emoții și comportamente la adolescenți. Totuși, influențele sociale și familia pot modera această furtună emoțională. Să nu uităm că suntem acolo pentru a-i ghida pe acești tineri intrări în lumea adulților.

Alte motive pentru care adolescenții minimizează pericolul

În afara fabulei invincibilității, există și alte motive care aruncă lumină asupra misterului comportamentului nesăbuit al adolescenților. Haide să le descifrăm, pas cu pas.

Imaturitate și lipsa experiențelor de viață: Adolescenții nu au încă experiența de viață necesară pentru a înțelege pe deplin anumite situații potențial periculoase. Nu e că nu le pasă, ci pur și simplu nu au avut încă suficiente întâmplări pentru a realiza importanța anumitor precauții. E ca și cum ai încerca să înveți să conduci fără să fi avut niciodată un permis de șofer.

Personalitate și impulsivitate: Personalitatea joacă un rol esențial. Dacă un adolescent are tendința de a fi impulsiv, este mult mai probabil să comită imprudențe. Aventurile spontane pot părea atractive și acest tip de personalitate poate contribui la minimizarea pericolelor.

Egocentrismul adolescentin: Ei sunt într-un fel de etapă a egoismului. Adolescenții, chiar dacă pot avea momente de empatie, au deseori dificultăți în a vedea dincolo de propriile dorințe și nevoi. Această tendință de a se concentra asupra lor înșiși este legată, încă o dată, de iluzia invulnerabilității. Ei simt că sunt centrul universului și că nimic rău nu li se poate întâmpla.

Cum putem acționa ca părinți

Siguranța și dezvoltarea unui adolescent pot depinde de felul în care acționăm ca părinți. Iată cinci modalități de a face acest lucru într-un mod eficient și constructiv:

Comunicare deschisă și empatică: E important să stabilim o legătură deschisă cu copiii noștri, fără judecăți. Încurajați-i să-și exprime gândurile, sentimentele și preocupările. Ascultați cu atenție și arătați empatie, astfel încât ei să se simtă înțeleși. Acest tip de conexiune emoțională îi va face mai deschiși să asculte sfaturile noastre.

Educație despre riscuri specifice: Învățați-i despre riscurile specifice cu care se pot confrunta în mediul lor, cum ar fi consumul de substanțe, comportamentul sexual riscant sau utilizarea rețelelor sociale. Oferiți-le informații obiective și bazate pe dovezi pentru a-i ajuta să înțeleagă posibilele consecințe ale acțiunilor lor.

Stabilirea de reguli și limite: Este important să stabilim reguli și limite clare acasă. Asigurați-vă că copilul înțelege consecințele nerespectării acestor reguli. În același timp, implicați-l în procesul de creare a acestor reguli, astfel încât să se simtă parte a deciziei și să înțeleagă importanța responsabilității.

Dezvoltarea abilităților de gândire critică: Încurajați copilul să dezvolte abilități de gândire critică. Învățați-l să evalueze situațiile, să analizeze riscurile și recompensele și să ia decizii informate. Puteți face acest lucru punând întrebări deschise care îi ajută să reflecteze asupra acțiunilor lor. De exemplu: „ce crezi că s-ar putea întâmpla dacă te urci în mașina cuiva care a băut?”

Modelarea comportamentului sigur: Adolescenții imită adesea comportamentul adulților, deci este important să demonstrăm comportamente prudente și sigure în viața noastră de zi cu zi. Facem un efort conștient pentru a arăta cum să luăm decizii informate și responsabile.

Prin aceste acțiuni, putem să-i ajutăm pe adolescenți să navigheze cu mai multă înțelepciune și responsabilitate prin această perioadă tumultuoasă a vieții lor.



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Loredana Iriciuc | Categorie: Recomandari si sfaturi





DC Media Group Audience
pixel