Un profesor atent știe că uneori adevărul nu se află în ceea ce spune copilul, ci în ceea ce tace.
„Am observat mici semnale, un tremur în voce, o privire care evită să se întâlnească cu a mea. Nimic spectaculos, dar ceva e în neregulă”, povestea un cadru didactic într-un interviu.
Pentru părinți, aceste semne pot trece neobservate. Pentru profesori, ele sunt un cod tăcut al suferinței.
Psihologii confirmă că problemele emoționale și familiale ale copiilor lasă urme vizibile în comportament, în felul în care învață și chiar în starea lor fizică.
De exemplu, durerile frecvente de stomac, cefaleea sau oboseala excesivă pot fi expresii ale anxietății, mai ales când nu există explicații medicale.
Specialiștii de la Verywell Family atrag atenția că acești copii pot dezvolta o rezistență scăzută la stres, iar organismul lor „vorbește” atunci când sufletul nu reușește să o facă.
SURSA FOTO: freepik.com @Wavebreak Media
La nivel emoțional, profesorii recunosc cu ușurință retragerea socială, izolarea sau schimbările bruște de dispoziție. Un copil care se închide în sine, evită contactul vizual și pare „absent” în clasă nu este doar timid; de multe ori ascunde o stare de anxietate sau chiar depresie.
Studiile publicate de Verywell Mind arată că anxietatea socială la copii se manifestă prin refuzul de a participa la activități de grup, prin evitarea prieteniilor și printr-o teamă constantă de evaluare și respingere.
Profesorii mai remarcă și un fenomen numit „dereglare emoțională”, reacții disproporționate la stimuli aparent banali. Un copil izbucnește în plâns pentru un exercițiu greșit sau devine furios pentru că a fost așezat într-o altă bancă.
Potrivit Wikipedia, acest tip de răspuns exagerat indică dificultăți în reglarea emoțiilor, adesea corelate cu experiențe traumatice.
Școala devine locul unde se vede primul semnal al acestor probleme. Un declin brusc al rezultatelor școlare, lipsa de concentrare sau pierderea motivației ridică imediat întrebări.
O cercetare publicată pe PubMed Central arată că elevii care se confruntă cu probleme de sănătate mintală prezintă frecvent dificultăți cognitive și scăderi vizibile în performanță. În alte cazuri, copilul adoptă comportamente extreme: unii devin agresivi, alții se retrag complet, evitând orice interacțiune.
SURSA FOTO: freepik.com @lenblr
Un aspect interesant este că profesorii recunosc mai repede problemele de comportament decât cele emoționale. Conform unui studiu publicat pe ResearchGate, genul elevului influențează, de asemenea, acuratețea identificării: băieții sunt etichetați mai des ca având dificultăți comportamentale, în timp ce problemele emoționale ale fetelor rămân adesea nediagnosticate.
La nivel global, datele arată că între 10 și 20% dintre copii și adolescenți se confruntă cu tulburări mintale, de la anxietate și depresie, până la tulburări de comportament.
Din păcate, doar o treime dintre aceștia primesc ajutor adecvat, atrage atenția un raport al National Center for Biotechnology Information. În acest context, rolul școlii devine important. Conceptul de „climat școlar” are o influență majoră: un mediu pozitiv reduce semnificativ riscul de simptome depresive și anxioase, în timp ce unul ostil le amplifică.
În ultimii ani, multe instituții educaționale au început să implementeze abordări „trauma-informed”, adică programe care recunosc impactul traumelor asupra copilului și adaptează predarea și relaționarea la această realitate.
Acestea includ atât intervenții universale, valabile pentru toți elevii (cum sunt programele de dezvoltare social-emoțională), cât și intervenții personalizate pentru copiii aflați în dificultate.
Un exemplu concret vine din Statele Unite, unde un profesor a implementat protocoale de tip „Think Time” și aplicații digitale de „check-in” zilnic, prin care elevii își exprimau starea emoțională.
Rezultatele au fost surprinzătoare: copiii retrași au început să își împărtășească trăirile, iar relația dintre școală și părinți a devenit mai solidă.
Toate aceste date converg către aceeași concluzie: copiii nu poartă un semn pe frunte care să arate ce simt acasă sau cât de mult îi afectează atmosfera familială, dar profesorii pot descifra aceste indicii subtile. De la ochii care evită contactul vizual, până la durerile fizice fără cauză medicală, fiecare detaliu este un mesaj. Iar atunci când mesajul este înțeles și adresat, copilul primește șansa de a fi sprijinit la timp.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil