Poezii pline de emoție pentru bunica

Bunica este acea persoană specială care are un loc aparte în sufletul nostru. Cu poveștile ei, zâmbetul cald și dragostea nemărginită, bunica este un far de lumină în viața oricărui copil. 

Citește și Părintele Pimen Vlad: „De ASTA sunt vinovați părinții în educația copiilor”

Poeziile despre bunici sunt mai mult decât simple versuri – sunt o punte între generații. Aceste versuri sunt pătrunse de amintiri din copilărie, de momente de învățătură și de iubire nemărginită. 

Ștefan Octavian Iosif are una dintre cele mai emoționante poezii despre bunica.

Bunica

SURSA FOTO: Freepik.com@vecstock

Cu părul nins, cu ochii mici
Și calzi de duioșie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus.
Din zori și până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portul ei de la țară.

Câtă la noi așa de blând,
Senină și tăcută;
Doar suspină din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viața ei trecută.

De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte.

Ștefan Octavian Iosif (n. 11 septembrie 1875, Brașov - d. 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români.

Mi-e dor de bunica, de Dumitru Delcă

De bunica mea mi-e dor.
Torcea lâna din fuior.
Firul lung îl întindea
Și pe fus îl răsucea.
Tot aşa torcea bunica.
Torcea noaptea, ziulica…
Torcea cu gândul la noi
Să ne facă haine moi.
Cu ele ne îmbrăca,
De mânuţă ne lua,
La biserică plecam,
Lui Isus ne închinam.
Când ne întorceam acasă,
Buna ne punea pe masă
Cozonacii rumeniţi,
De mâinile ei gătiţi.
„Tatăl Nostru” îl spuneam,
„Hristos a înviat” rosteam.
Ciocneam ouă cu bunica
Și ne trecea ziulica.