Puțini părinți recunosc deschis, dar majoritatea copiilor simt: într-o familie, unul dintre frați pare mereu „preferatul”.
Chiar și la vârsta adultă, dinamica aceasta rămâne vizibilă - în conversații, în alegeri, în gesturi mici dar repetitive. De ce se întâmplă asta? E o nedreptate, un simplu reflex sau o formă subtilă de echilibru emoțional?
Citește și Oamenii de știință confirmă: părinții chiar au un copil favorit!
Predictibilitate și stabilitate
Un copil „favorite” este adesea mai ușor de anticipat, ia decizii sigure, are un stil de viață stabil, fără surprize. Aceasta aduce liniște părinților, care evită să-și facă griji sau să se confrunte cu situații imprevizibile.
Activează sentimentul de comunitate și intimitate când simt că au o conexiune specială.
Evită stresul emoțional, pentru că interacțiunea cu acest copil le provoacă mai puțină anxietate.
Se simt recompensați atunci când interacțiunile merg „ca pe roate”, fără tensiuni.
Vezi și Copii cărora nu le pasă de pedepse: cum funcționează „indiferența învățată”
În studiile psihologice despre „tratamentul diferențiat parental” (parental differential treatment), rezultă că:
Aproximativ 80% dintre părinții peste 65 de ani recunosc că au o preferință pentru un copil adult Psychology Today.
Contrar așteptărilor, copii pot simți diferențele, dar atâta timp cât acestea par juste (de exemplu, un copil primește mai mult sprijin într-un moment de criză), relația de familie nu este afectată negativ .
???? Cum afectează copiii adulti:
Dacă tratamentul diferențiat este perceput ca fiind echitabil, situația nu distruge relațiile.
Este esențial ca părinții să-și explice deschis motivele chiar dacă sunt greu de discutat. Comunicarea clară poate reduce resentimentele .
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.