Două ghiduri metodologice de prevenire a adicțiilor în rândul elevilor și părinților au fost lansate de Agenția Națională pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor (ANPCDDA) și Ministerul Educației și Cercetării (MEC) pentru cadrele didactice, conform unui comunicat de presă.
Ghidurile se concentrează pe recomandări pentru educația preventivă atât la școala, cât și acasă, educația pentru bunăstarea copiilor și educația pentru consum responsabil și exerciții de familie.
Primul ghid, dedicat prevenirii consumului de droguri la școală, conține, în prima parte, sugestii de intervenții educaționale centrate pe nevoile elevului și adaptarea acestora în funcție de etapele de dezvoltare ale copiilor.
Astfel, profesorii sunt încurajați, printre altele, să adapteze fiecare intervenție la „nevoile, interesele și particularitățile elevilor”, să îi lase pe elevi să se implice activ și să experimenteze în cadrul procesului educațional, să faciliteze un climat educațional sigur, bazat pe relații benefice între elevi și să implice părinții în procesul educațional, prin organizarea unor activități pentru aceștia.
În plus, profesori pot concepe sarcini de lucru pe care elevii să le poată rezolva în funcție de preferințele lor, întrucât „alegerea personală le crește motivația”.
Ghidul include și indicații referitoare la educația pentru reziliență și bunăstare emoțională. Cadrelor didactice le este recomandat să includă în activitățile cu elevii „elemente explicite de dezvoltare socio-emoțională”, să faciliteze crearea unor relații benefice în cadrul colectivului și între colectiv și profesor și să cultive „empatia, comunicarea, colaborarea și luarea deciziilor” prin diferite exerciții.
Abordarea pe care învățătorii și profesorii trebuie să o adopte variază în funcție de ciclul de învățământ, se arată în ghid. Spre exemplu, pentru clasele I-IV, învățătorii pot introduce conceptele de tutun, alcool și inahalanți și pot apela la povești, jocuri de rol și activități interactive pentru a-i învăța pe copii care sunt regulile pentru un comportament sănătos.
La ciclul gimnazial, cadrele didactice pot vorbi și despre dependențele comportamentale, precum jocurile sau social media, și despre marijuana și etnobotanice. Acestea sunt încurajate să discute cu elevii despre subiecte precum „sănătatea mintală, gestionarea stresului, influențele negative ale anturajului, bullying și riscurile consumului de substanțe”, pe baza cărora să organize dezbateri, studii de caz, proiecte tematice sau simulări.
La liceu, profesorii pot discuta cu elevii despre și mai multe tipuri de substanțe psihoactive, dar și despre comportamente sexuale și auto-vătămătoare. Aceștia pot promova „programe de mentorat, peer-education și activități exctracurriculare cu sens personal”, dar și „voluntariat, proiecte sociale, dezbateri publice”
Dascălii îi pot învăța și pe părinți cum să îi ajute pe copii să își înfrunte emoțiile, dar și cum să observe dacă cei mici se confruntă cu anumite tulburări sau sunt expuși riscului de a deprinde obieceiuri nesănătoase.
Un exercițiu propus, intitulat „Trei întrebări de seară”, constă în adresarea umătoarelor întrebări de către părinți: „Ce a fost cel mai plăcut lucru de azi?”, „Ce a fost cel mai greu sau te-a deranjat?” și „Ce ai învățat despre tine sau despre ceilalți?”.
Documentul mai conține și informații pe care profesorii să le transmită elevilor astfel încât să înțeleagă de ce consumul responsabil și reducerea riscurilor sunt esențiale, recomandări pentru facilitarea discuțiilor în grup și informații care să ajute cadrele didactice să înțeleagă cum funcționează dependența și vulnerabilitatea adolescenților.
Părinții trebuie să țină cont că, în general, elevii sunt invitați pentru prima dată să consume substanțe în jurul vârstei de 11-15 ani, după cum se arată în ghid. De la 15 la 19 ani, tinerii „încep să preia roluri de adulți și pot deveni mai independenți de familiile lor. Aceștia vor fi familiarizați cu noi sisteme de credințe și valori și noi comportamente, inclusiv consumul de tutun și alcool”.
În document sunt enumerați factorii de risc pentru elevi, cu precizarea că dezvoltarea adicțiilor nu ține doar de intensitatea acestor factori, ci și de felul în care aceștia interacționează. Factorii de risc sunt împărțiți în factori sociali și contextuali, familiali, individuali și de personalitate, de dezvoltare psihologică și biologice și neurobiologici.
Ghidul abordeaza și rolul esențial al părinților în prevenirea unor astfel de comportamente. „Cercetările arată constant că adolescenții ai căror părinți discută deschis și regulat despre riscuri sunt de două ori mai puțin predispuși să experimenteze cu substanțe.
Comunicarea timpurie și sinceră creează o bază solidă pentru deciziile viitoare”, se menționează în document.
Profesorii îi pot învăța pe părinți să pună întrebări deschise, să stabilească reguli clare și să fie consecvenți, să nu glumească pe seama consumului, să își încurajeze copiii „să gândească critic și să-și exprime punctul de vedere” și să întreprindă cât mai multe activități alături de copii – de la mese luate împreună, la excursii și voluntariat.
„retragerea din familie sau izolare în cameră;scăderea bruscă a interesului pentru activități preferate;lipsă de energie, somn prea puțin sau prea mult;pierderea interesului pentru viitor;noi prietenii necunoscuți, despre care refuză să vorbească;schimbări de stil bruște (îmbrăcăminte, comportament, muzică, limbaj);pupile dilatate sau foarte mici;ascunderea ochilor sau a mâinilor;obiecte suspecte în cameră (sticluțe, brichete, folii, țigări electronice)”.
În plus, părinții sunt încurajați să reacționeze calm, să își asculte activ copiii, fără să îi întrerupă, să ridice tonul sau să îi ironizeze și să apeleze la psiholog, consilier de familie sau medic dacă este necesar.
Ghidul prezintă și câteva scenarii în care abordările adoptate de părinți nu duc la remedierea comportamentelor elevilor. Este vorba despre părinții autoritari, cei supraprotectori, sau cei copleșiți/inconsistenți. Se recomandă ca părinții să combine „controlul cu sprijinul emoțional”, situație în care „copilul înțelege de ce comportamentul este greșit și ce poate face pentru a repara. În timp, își dezvoltă responsabilitatea, empatia și capacitatea de a gândi înainte de a acționa”.
”Ce mesaj transmite reacția mea copilului: frică, vinovăție sau încredere?;Îl ajut să înțeleagă „de ce să nu facă”, nu doar „ce să nu facă”?;Ofer și limite, dar și empatie?”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
