Cuvintele rostite fără a sta pe gânduri, care ni se par banale, sau care au ieșit la iveală într-un moment de oboseală sau de furie, ne pot jigni copiii. Iată cele 9 cele mai comune expresii pe care cel mai bine să nu le spui unui copil.
În momente de oboseală sau de stres, ni se poate întâmpla să rostim cuvinte fără a ne da seama de importanța și greutatea lor, mai ales când e vorba de cuvinte și fraze adresate copiilor.
Iată 9 exemple de astfel de fraze:
Este mai mult decât legitim ca un părinte să ia o pauză de la copiii lor. Dar dacă îi spui prea des micuțului fraze de genul: „Lasă-mă în pace”, „Nu mă deranja”, „Sunt ocupat”... riști să-l faci pe copil să interiorizeze mesajul că nu ai niciodată timp pentru el.
În acest fel îi va fi greu să dialogheze cu tine când va fi mare și să-ți spună despre problemele sale de adolescent.
Dacă totuși ești stresat și trebuie să faci ceva ce nu suportă amânare, pregătește-ți din timp propoziții pe care să le spui copiilor tăi. De exemplu poți spune: „Mama trebuie să termine ceva important, nu-ți face griji. Desenează ceva câteva minute, și de îndată ce termin...”.
Etichetele, mai ales dacă sunt negative, se țin de copii și se transformă în profeții auto-împlinite „De ce ești mereu atât de... timid”? "De ce ești așa de tăcut...". În cele din urmă, un mic se simte cu adevărat așa și va începe să se comporte în consecință.
O abordare mult mai bună este: "Ai greșit când l-ai tratat rău pe prietenul tău. Să vedem împreună cum putem remedia..."
Spune expresii precum: „Nu fi trist”; „Nu fi copil”; „Nu-ți fie frică”... Dar copiii mici care încă nu pot exprima în cuvinte ceea ce simt că sunt normale să plângă, la fel cum este normal ca ei să aibă temeri. A le spune că nu ar trebui să plângă sau că nu există niciun motiv să fie triști înseamnă să le trimiți mesajul că emoțiile lor nu sunt valabile. Și că nu e bine să fii trist sau speriat.
În loc să negi emoțiile unui copil, este mult mai bine să-i arăți că recunoști ceea ce simte, de exemplu, „Trebuie să fii foarte trist pentru că nu vrea să-ți mai fie prieten”. „Este normal să-ți fie frică de valuri, dar voi fi aproape de tine și te voi ține de mână și vei vedea că nu va fi niciun pericol”.
Numește emoțiile pe care le simte copilul tău, va învăța să le gestioneze și să nu se lase copleșit. Și data viitoare, în loc să plângă, va descrie cu propriile cuvinte ceea ce simte.
Uneori este firesc să luăm ca exemplu un frate: „Sora ta la vârsta ta se îmbrăca deja singură...”. Dar comparațiile se pot întoarce înapoi. De asemenea, fiecare copil este diferit.
Lăsați fiecare să se dezvolte în propriul ritm, temperament și personalitate. Dacă îl compari mereu cu ceilalți, copilul tău să-i pară că ți-ai dori să fie diferit.
În schimb, este mai bine să încurajezi reușitele și să dai un exemplu de ceea ce pot face ele: „Bravo, îți pui haina singură!”...
Asemenea confruntărilor, săpăturile la copii pot răni mai mult decât își dă seama un părinte. Învățarea este un proces de încercare și eroare. Chiar crezi că copilul tău este capabil să toarne apă din ulciorul acela greu? Dacă nu are chef, nu insista. Încearcă să o faci împreună cu el. Și dacă greșește, evită un comentariu negativ.
Evita, de asemenea, expresii precum: „Nu pot să cred că ai făcut asta!” "Era timpul!" . Nu sună ca propoziții groaznice, dar nu înseamnă nimic și mesajul pe care un mic îl poate primi este „nu faci niciodată nimic bine”!
Amenințările sunt rezultatul unei părinți frustrați și sunt rareori eficiente. Uneori ne trezim strigând avertismente de genul „Dacă o faci din nou, te voi lovi !”. Problema este că atunci trebuie să urmați amenințările, altfel vă veți pierde puterea. Bătaia nu îmbunătățește comportamentul, este dovedit.
Este mult mai eficient să dezvolți un repertoriu de tactici constructive: fii autoritar și calm, explică-i că nu este în regulă să te comporți așa, că îi înțelegi motivațiile, dar acum nu este momentul să facă capricii.
Această expresie mult folosită este doar un alt tip de amenințare. În plus, problema este amânată pentru o perioadă ulterioară. În timp ce în fața unui capriciu trebuie să intervii imediat. Dacă intervenția părintelui este amânată, copilul riscă să nu o conecteze cu acțiunea greșită pe care a comis-o. Când celălalt părinte vine acasă, este probabil ca cel mic să fi uitat ce a făcut.
În plus, astfel, îți subminezi tu singură autoritatea. Copilul tău s-ar putea gândi: „De ce trebuie să o ascult pe mama dacă oricum ea nu face nimic?”. În cele din urmă, îți pui partenerul în poziția de polițist rău.
Trăim într-o perioadă aglomerată, programe, lipsă de somn, trafic și suntem mereu grăbiți. Iar când un copil nu își găsește pantofii sau nu vrea să-și pună jacheta, ne pierdem răbdarea și ajungem să strigăm la el să se miște.
Când suntem atât de grăbiți, copiii se simt vinovați. Acest sentiment îi face să se simtă rău, dar nu îi motivează să meargă mai repede.
Întărirea pozitivă, la urma urmei, este unul dintre cele mai eficiente instrumente pe care le are un părinte.
Problema apare atunci când laudele sunt vagi și nediscriminatori. Spunând cuvinte goale precum: „Bravo!” pentru fiecare lucru mic pe care îl face copilul tău, în cele din urmă îl golește de sens.
Copiii înțeleg foarte bine când lauda este mecanică. Deci, mai bine să eviți laudele fără discernământ. Lăudați doar rezultatele care vin din eforturi reale. De exemplu, terminarea unui pahar cu lapte nu este o realizare excepțională.
Fii specific. Este inutil să spui: „Desenul tău este frumos” tuturor zecilor de desene pe care copilul tău le face în fiecare zi. Mai bine să comentezi spunând: „Bravo, văd că ai desenat copacul cu multe crengi și ai făcut frunze verzi...”
Și lăudați mai degrabă comportamentul decât copilul : „Sunt fericit pentru că ai fost liniștit făcând puzzle-ul în timp ce am terminat de gătit, așa cum ți-am cerut...”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil