Mulți părinți se concentrează pe aspectele mari, însă abilitățile mai puțin vizibile îi ajută pe copii să devină încrezători și rezilienți.
Lumea se schimbă rapid. Lecțiile care păreau logice acum câțiva ani nu mai funcționează întotdeauna astăzi. Tu poți simți presiune când încerci să înțelegi ce va avea nevoie copilul tău pentru a crește într-un adult capabil și empatic.
Ce poți face ca părinte implicat? Ce învățături au efect real în timp?
Specialiștii în parenting spun că relația apropiată cu copilul tău rămâne cea mai bună bază pentru dezvoltarea lui. Aceștia recomandă câteva direcții simple prin care poți începe să sprijini copilul în mod eficient.
Mai jos găsești cele 8 abilități de viață importante, adesea trecute cu vederea, de care copiii au nevoie potrivit experților în parenting.
SURSA FOTO: freepik.com @Petro Seniv 888
Mulți părinți uită să își învețe copiii, în special băieții, să își exprime emoțiile. Când un copil trăiește emoții intense, adulții îi spun deseori să se liniștească sau îi explică de ce nu ar trebui să simtă așa.
O abordare mai sănătoasă este să îl asculți câteva minute și să repeți pe scurt ceea ce ai înțeles. Astfel, copilul simte că ai auzit ce spune.
Poți începe cu o formulare simplă. Poți spune că vrei să te asiguri că ai înțeles corect și să descrii situația. Copilul te poate corecta dacă este nevoie.
După ce se simte ascultat, îl poți ajuta să exploreze emoția dincolo de reacția imediată. Poți verifica dacă mai există un sentiment în spatele furiei. Poate și sentimentul de excludere sau frustrare.
Această abordare îl ajută pe copil să vadă lucrurile mai clar. Apoi poate explica fraților sau colegilor ce simte, în loc să reacționeze prin țipete sau trântit de uși. Este o abilitate utilă și pentru adulți.
Psihologul american John Gottman recomandă să îți ajuți copilul să dea un nume fiecărei emoții. Când un copil recunoaște corect ceea ce simte, își reglează mai ușor reacțiile fără să se simtă copleșit.
Poți folosi expresii simple. Poți spune că îți dai seama că începe să se supere sau că pare rănit.
Nu transmite judecată. Nu transmite frustrare.
Uneori, copiii spun sau fac lucruri greu de înțeles. Emoțiile lor pot părea disproporționate. Poți încerca să vezi situația din perspectiva lor. Pune întrebări și încearcă să înțelegi. Arată-i copilului că ești alături de el și că îl sprijini în momentele dificile.
Copiii primesc multe indicații pe parcursul zilei. Terapeuta de familie Lianne Avila arată că acest lucru le poate crea impresia că nu pot decide nimic singuri, notează Your Tango. Tu poți crea situații simple în care copilul tău să facă propriile alegeri.
Poți lăsa copilul să decidă ce vrea să mănânce la cină, în limite rezonabile. Poți să îl lași să își aleagă hainele pentru școală, chiar dacă nu sunt pe gustul tău.
Poți oferi două opțiuni pentru activități. Poate să meargă în parc după școală sau să vadă un film acasă. Astfel, copilul simte că are control și își crește încrederea în propriile decizii.
Avocata Jennifer Hargrave subliniază că mulți părinți se concentrează pe protecție, mai ales când copilul este mic. Pe măsură ce copilul crește, accentul trebuie să se mute de la protecție la responsabilizare.
Asta înseamnă să îl înveți cum să gestioneze pierderea, tristețea, iertarea și emoțiile dificile pe care le va întâlni în viață. Când îl ajuți să înțeleagă că aceste emoții pot deveni repere pentru dezvoltare, îl pregătești pentru o viață mai bogată și mai conștientă.
SURSA FOTO: freepik.com @prostooleh
Un aspect ignorat de mulți părinți este recunoașterea momentului în care copilul arată că poate face ceva singur. Editorul Aria Gmitter explică faptul că este greu să lași copilul să își asume aceste momente, mai ales când vrei să îl protejezi. Când un copil arată că este curios să facă singur un lucru, este important să îl înveți cum să reușească.
Acest proces începe devreme. Un copil care își ține biberonul sau își pune hainele arată dorința de autonomie. Copilul se entuziasmează când reușește singur. Tu îi poți oferi șansa să facă tot ce poate, cât mai devreme.
Dacă acest moment trece, copilul poate crede că independența este opțională. Poate ajunge să se simtă frustrat. Poate considera că rolul tău este să îl îngrijești mereu.
Dacă îi delegi sarcini cu ideea că face parte din viață, că crește și că este pregătit, vei vedea cum copilul dezvoltă inițiativă. Va aprecia faptul că îl lași să facă singur.
Terapeuta Gloria Brame arată că mulți părinți au dificultăți în a-și controla reacțiile emoționale în fața copiilor. În unele familii, conflictele intense sunt expuse fără reținere în fața copiilor. Certurile, amenințările sau agresivitatea pot apărea în orice casă.
Copiii pot trăi aceste momente ca pe o ruptură a siguranței lor.
Adulții trec peste aceste confruntări. Copiii nu reușesc la fel de ușor. Ei pot dezvolta teamă sau neîncredere. Au nevoie să vadă părinți care își controlează comportamentele. Au nevoie să știe că părinții nu se vor răni între ei. Au nevoie de stabilitate.
Copiii pot ajunge să imite reacțiile părinților. Modelul unui conflict sănătos este important. Amândoi părinții au responsabilitatea de a arăta cum se gestionează un dezacord fără a deveni ostil sau agresiv.
Autoarea Michele Weiner-Davis spune că mulți părinți nu le permit copiilor să învețe să facă față dezamăgirii. Pentru a evita insistențele, unii părinți cedează. Chiar și atunci când nu cedează, explică prea mult. Aceasta duce la discuții lungi și repetate.
O decizie simplă poate fi mai eficientă. Un „nu” clar poate opri ciclul de insistențe.
Terapeuta Caroline Maguire amintește că un copil nu are experiența și perspectiva unui adult. Tu îl poți ajuta să își înțeleagă limitele și să își formeze o viziune realistă asupra situațiilor.
Când accepți limitele copilului tău, acționezi în interesul lui. Astfel îl ajuți să învețe și să crească într-un mod sănătos.
Chiar și în primele luni, copiii transmit semnale clare. Un plâns poate indica foame, altul poate indica disconfort. Pe măsură ce cresc, semnalele devin mai greu de interpretat.
Când îl întrebi cum se simte, deseori vei primi un răspuns scurt. Poate spune că este bine, fără alte detalii. Este normal să fie greu să înțelegi ce are nevoie. Copiii își schimbă rapid nevoile și preferințele.
Poate că fiica ta are nevoie de sprijin în gestionarea unui conflict la școală, dar nu vrea să discute subiectul după aceea. Sau fiul tău poate vrea apropiere într-o zi, iar în următoarea să respingă același gest.
Rolul tău este să găsești echilibrul între autonomie și sprijin. Tu îi oferi spațiul pe care îl caută și în același timp rămâi prezent, astfel încât să fii părintele de care are nevoie.
Psihologii dezvăluie cele 3 expresii esențiale pentru a crește un copil echilibrat
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
