Copiii mici creează adesea un prieten imaginar. Îl includ în activitățile lor zilnice și îl folosesc pentru a explora situații care îi preocupă.
Acest personaj oferă indicii despre starea copilului. Îți arată cum procesează emoțiile și cum își organizează lumea interioară. Mulți părinți se întreabă ce rol are această figură inventată și cum ar trebui să reacționeze. Faptul că un copil își imaginează un astfel de prieten arată că el folosește strategiile potrivite pentru a înțelege realitatea. Copilul își antrenează flexibilitatea mentală și capacitatea de a se adapta.
Irene López este psiholog și terapeut clinician în centrele Anda Conmigo. A vorbit la hola.com pentru a clarifica rolul acestor prieteni în viața copilului.
„Prietenii imaginari pot semnala o problemă doar dacă nu mai au o funcție simbolică și încep să afecteze viața de zi cu zi a copilului. Acest lucru se întâmplă rar”, spune experta.
Acești prieteni apar ca parte firească a dezvoltării. Ei sunt frecvenți între 3 și 7 ani. În această perioadă, copilul folosește imaginația, creativitatea și reprezentările mentale pentru a înțelege lumea. El le folosește ca să dea sens unor experiențe noi, să proceseze emoții intense și să exerseze roluri sociale pe care încă nu le stăpânește.
Din perspectivă clinică, prietenul imaginar îl ajută să gestioneze situații interne, să testeze strategii de coping și să își regleze emoțiile. Apariția unui astfel de personaj nu indică o dificultate. Ea arată un nivel sănătos de maturitate cognitivă și emoțională, potrivit acestei etape de dezvoltare.
Prietenul imaginar are un rol important în dezvoltarea emoțională și cognitivă a copilului. El oferă un spațiu sigur în care copilul își explorează sentimentele și își organizează trăirile. Copilul folosește acest personaj ca să își exprime tensiuni și să testeze moduri prin care își poate gestiona emoțiile.
Acest lucru îl ajută să își dezvolte autoreglarea și încrederea în sine.
La nivel cognitiv, prietenul imaginar îl ajută să își antreneze gândirea. Copilul inventează povestiri, creează roluri și construiește scenarii. Prin aceste jocuri, el exersează perspectiva celuilalt, planificarea și rezolvarea problemelor.
Toate acestea susțin funcțiile executive și dezvoltarea gândirii abstracte. Prietenul imaginar devine astfel o resursă care stimulează creativitatea, interacțiunile sociale și învățarea independentă.
Prietenul imaginar poate ridica semne de întrebare doar în anumite situații. Acest lucru se întâmplă dacă el începe să afecteze rutina copilului.
De exemplu, copilul se bazează în mod constant pe acest prieten ca să facă față sarcinilor obișnuite sau evită contactul cu alți copii din cauza lui.
De asemenea, pot apărea îngrijorări dacă copilul are dificultăți să distingă fantezia de realitate la o vârstă în care această diferență ar trebui să fie clară, în jur de șase sau șapte ani.
Este util să observi și conținutul jocului imaginar. Dacă personajul este amenințător sau produce teamă sau dacă apar schimbări puternice în comportament, cum sunt retragerea, iritabilitatea sau scăderea tonusului emoțional, este bine să ceri o evaluare de specialitate. Scopul este să înțelegi ce funcție are această fantezie și cum îl poți sprijini pe copil într-un mod potrivit.
Părinții pot stimula imaginația copilului dacă ascultă cu atenție și validează ceea ce spune. Este important să arăți interes pentru jocul imaginar, fără să îl ridiculizezi și fără să tratezi personajul inventat ca fiind real în afara jocului. Astfel, copilul se simte înțeles și învață să diferențieze clar imaginația de realitate.
Întrebările deschise îl ajută să își exploreze ideile. Îl poți întreba ce face personajul sau cum îl ajută. Evită să conduci tu povestea. Lasă-l să stabilească ritmul și regulile jocului.
În același timp, menține limitele și rutinele zilnice. Copilul înțelege că regulile reale nu se schimbă din cauza prietenului imaginar. Acest echilibru protejează funcția emoțională a imaginației și îl ajută pe copil să își dezvolte creativitatea, încrederea în sine și autoreglarea.
Când descoperi că al tău copil vorbește cu un prieten imaginar, reacționează firesc. Fii curios și respectuos, ne sfătuiește specialista. Evită să ignori situația sau să reacționezi brusc.
Prietenul imaginar face parte din jocul simbolic, așa că nu este nevoie să întrerupi discuția dintre ei. Poți pune întrebări simple, precum Ce joci sau Cum te ajută. Copilul se simte astfel liber să se exprime. Evită întrebările repetate sau foarte detaliate, deoarece pot rigidiza jocul sau pot crea presiune.
Important este să îl asculți și să observi. Menține regulile obișnuite ale casei. Permite-i prietenului imaginar să își îndeplinească rolul simbolic fără să influențeze viața de zi cu zi. Copilul simte că lumea lui interioară este respectată, într-un cadru sigur.
Prietenul imaginar devine un semn de avertizare doar în anumite situații. Prezența acestui personaj nu arată automat singurătate sau dificultăți emoționale. În majoritatea cazurilor, face parte dintr-un joc sănătos. Îngrijorarea apare dacă prietenul imaginar devine singurul sprijin emoțional al copilului sau dacă înlocuiește constant relațiile reale cu alți copii.
Fii atent dacă al tău copil folosește personajul inventat ca să evite contactul social. De exemplu, spune că se joacă doar cu prietenul imaginar sau refuză interacțiunile cu colegii deoarece preferă lumea imaginară. Este important să observi și alte semne, precum izolare, stima de sine scăzută, teamă puternică de interacțiune sau tristețe persistentă.
Prietenul imaginar nu este cauza dificultății. El poate indica faptul că cel mic are nevoie de sprijin pentru a gestiona emoții, situații sau relații. O evaluare de specialitate poate ajuta la înțelegerea nevoilor copilului și la alegerea unui sprijin potrivit.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
