„Am antrenat copii care au fost admiși la Harvard, Stanford și Princeton. 4 lucruri pe care părinții lor NU le-au făcut niciodată”, potrivit unui expert în parenting

„Am avut privilegiul să-i văd cum cresc și devin tineri adulți excepționali și încrezători. Și-au urmat pasiunile, au fondat afaceri, au dezvoltat proiecte complexe, au organizat strângeri de fonduri și au câștigat premii importante”, susține experta în rubricile CNBC.

Mulți dintre ei au fost acceptați la universități de elită, precum Harvard, Stanford sau Princeton.

Pe parcursul colaborării cu acești elevi, experta susține că a ajuns să cunoască și familiile din spatele acestor reușite remarcabile. Iar un lucru i-a devenit clar: părinții lor au avut o abordare diferită.

Iată patru lucruri importante pe care nu le-au făcut niciodată când copiii erau mici.

CITEȘTE ȘI 7 semne care arată că un copil va reuși în viață, indiferent de notele de la școală! Ce contează, de fapt, cu adevărat, conform cercetătorilor

SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm

Nu tratează niciodată admiterea la o anumită facultate ca fiind singura cale spre o viață fericită și împlinită

Mulți părinți își pun toate speranțele în universitățile de top, ca și cum orice altceva ar fi un eșec. Apoi planifică totul invers, cu o obsesie pentru acel obiectiv, începând devreme cu testele și aplicațiile.

Dar în loc să te concentrezi pe admiterea la o facultate anume, mai bine pune accent pe ceea ce poți influența cu adevărat: dezvoltarea abilităților importante.

Ajută-ți copilul să-și antreneze inițiativa, gândirea critică, creativitatea, planificarea și comunicarea. Acestea sunt calitățile care contează cu adevărat și pe care le caută atât universitățile, cât și angajatorii.

Admiterea la facultate ar trebui să fie un rezultat firesc al unui proces sănătos de creștere, nu scopul în sine.

În loc să te întrebi „Va intra copilul meu la o universitate Ivy League?”, întreabă-te „Are copilul meu resursele necesare pentru a reuși oriunde?”

Dacă răspunsul la a doua întrebare este „da”, atunci șansele de a răspunde afirmativ și la prima cresc semnificativ.

Nu își lasă copiii să fie ghidați de ceea ce fac ceilalți

Adolescenții sunt influențați de grupul de prieteni, dar și părinții pot cădea în capcana comparației.

„Am văzut deseori părinți care își înscriu copiii la activități doar pentru că așa fac toți sau din teama de a nu rămâne în urmă”, spune Theo Wolf.

Acest tip de decizie, dictat de presiunea socială, duce adesea la CV-uri uniforme, fără personalitate. Mai grav, copiii riscă să nu-și descopere niciodată cine sunt cu adevărat.

„Unul dintre elevii mei s-a înscris la un curs intensiv de științe, deși nu avea nicio legătură cu pasiunile sale. De ce? Pentru că toată lumea de la școală îl face. Nici el, nici părinții lui nu și-au pus întrebarea esențială: E potrivit pentru mine?” mai povestește experta.

Socializarea este importantă, dar și mai important este ca un copil să-și contureze propria identitate.

Ce îl pasionează cu adevărat?

Unde își dorește să investească energia?

Ca părinte, poți ghida aceste reflecții și le poți susține prin propriul exemplu. Întrebarea clasică „Dacă toți ar sări de pe o stâncă, ai face-o și tu?” nu este doar o glumă, e o lecție valoroasă despre independență.

Nu intervin în locul copiilor lor pentru a le rezolva problemele

Mulți părinți cad în rolul de „plug de zăpadă”, cei care îndepărtează obstacolele din calea copiilor lor pentru ca nimic să nu le stea în drum.

„Am auzit povești de la profesori care primesc e-mailuri de la părinți legate de notele copiilor sau conflictele dintre elevi. Deși uneori e nevoie de intervenție, nu orice situație cere implicarea adultului”, mai susține Theo Wolf.

Înainte să acționezi, întreabă-te: Este acesta un moment în care copilul meu poate învăța să se descurce singur?

Multe dintre aceste provocări sunt, de fapt, oportunități de a dezvolta autonomie, asumare și încredere în sine.

Când copiii știu că părinții vor interveni mereu, nu mai simt nevoia să-și dezvolte propriile abilități de rezolvare a problemelor. Iar asta le poate dăuna pe termen lung.

Nu își protejează copiii de respingere și eșec

În programul nostru, elevii retrăiesc momentele care le-au marcat dezvoltarea. Printre ele, respingerile ocupă un loc special: au fost respinși de o echipă, nu au fost acceptați într-un program dorit, au picat un test important.

Paradoxal, tocmai aceste experiențe i-au făcut mai puternici. Le-au dat ocazia să se reinventeze, să-și regândească identitatea și să devină mai rezilienți.

În loc să-ți protejezi copilul de eșec, mai bine învață-l cum să gestioneze dezamăgirea.

Încurajează-l să vadă respingerea ca pe o lecție, nu ca pe un verdict final.

Un exercițiu util?

Să încerce o „terapie a respingerii”, adică să caute activ situații în care s-ar putea să audă „nu”.

„Un elev de-al meu a trimis 70 de e-mailuri profesorilor universitari pentru a obține un stagiu. A fost refuzat de zeci de ori, dar un singur da i-a schimbat viața și l-a învățat cât valorează perseverența”, mai spune experta.

Eșecul și respingerea nu sunt dușmanii succesului, din contră, sunt combustibil pentru el. Și, poate cel mai important, îi pot învăța pe copii să-și depășească propriile limite și să te surprindă.

Uneori, proiecțiile noastre ca adulți sunt mai restrictive decât realitatea. Adevărul? Copiii pot fi capabili de mult mai mult decât ne imaginăm.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.