Scrisoarea trimisă ministrului Educației Daniel David a circulat rapid în comunitățile de părinți.
Părintele își începe mesajul cu o formulare clară. El spune că se adresează ministrului „nu doar ca un cetățean preocupat, ci mai ales ca un părinte cu doi copii, unul în clasa pregătitoare și celălalt în clasa a III a”.
El descrie apoi situația concretă.
„Copiii mei încep școala la ora 8. La ora 11.30, după doar 3 ore și jumătate, trebuie să fiu deja la școală să i preiau”, susține părintele în scrisoarea publicată pe pagina de Facebook Părinții cer schimbare.
Părintele continuă cu afirmații ferme. „Este un program care, pe lângă că este extenuant pentru copii, aduce un dezavantaj enorm în viața profesională a părinților”.
Această declarație explică impactul direct asupra ta. Programul fragmentat îți taie din productivitate. Îți crește stresul. Îți pune presiune pe job.
În scrisoare apar trei propoziții scurte care surprind perfect realitatea din multe familii.
„Abia apuci să ajungi la serviciu și deja trebuie să te gândești să pleci”.
„Îți este practic imposibil să ai o zi productivă, continuă”.
„Devine o cauză majoră de stres și absenteism pentru părinți”.
Aceste afirmații sunt în linie cu ceea ce simți și tu atunci când programul școlar nu se potrivește cu programul tău profesional.
Părintele adaugă o întrebare care arată frustrarea. „Oare prin acest program îi pregătim deja pentru viitoarea viață în câmpul muncii, obișnuiți să înceapă devreme și să aibă zile fragmentate, fără un ritm sustenabil”.
Întrebarea ridică problema lipsei unui ritm normal pentru copilul tău și pentru familia ta.
Părintele observă că sistemul împinge spre after school. El formulează clar dilema: „Oare se decontează această cheltuială obligatorie de facto din impozitul pe venit. Nu. Ea cade în întregime pe umerii familiilor”.
Această parte arată cum o soluție necesară devine o cheltuială greu de gestionat. Pentru multe familii, costurile lunare sunt mari. Pentru tine, poate înseamnă renunțări, calcule și compromisuri.
Scrisoarea descrie și o situație din acest an. „Copiii sunt chemați la ore remediale de la ora 7.30 dimineața, ora remedială fiind, de fapt, de 30 de minute”.
Părintele spune și motivul mutării orei. „Această oră a fost mutată de la 11.30 la 12.30, cel mai probabil pentru a lăsa cadrele didactice să fugă la privat”.
Afirmația este dură. Arată percepția multor părinți despre modul în care sistemul public se mulează după interese care nu sunt ale copilului tău.
Părintele oferă un model de organizare. „La Școala Românească din Gyula, Ungaria, copiii termină școala la ora 16. Programul este uman și eficient”.
El descrie apoi în detaliu cum arată ziua. „Orele se încheie la ora 13. Urmează o pauză de masă până la ora 14, iar de la 14 la 16 se fac temele, sub îndrumare”.
Acest exemplu arată o realitate diferită. Copilul are totul organizat în aceeași zi. Tu ai un program de muncă complet. Teme făcute la școală. Masă în instituție. Ritm normal.
Părintele notează diferența. „Ce diferență abisală între acest sistem maghiar și cel românesc”.
Această comparație vorbește despre cât de mult contează structura zilnică pentru copil și pentru tine.
Scrisoarea ridică o întrebare clară. „Contează oare productivitatea și sănătatea economică a părinților din România?”
El continuă. „Vrem să ne creștem copiii aici sau sistemul ne împinge să luăm în calcul și ultima opțiune rămasă, plecarea”.
Această frază arată disperarea multor familii și legătura cu valul de emigrație.
Scrisoarea amintește declarația recentă a ministrului. „Dacă îl ai pe copil în școală și tu l-ai primit în clasa a V-a și ai lucrat cu el până în clasa a VIII-a și în clasa a VIII-a la testele PISA el apare în zonă de analfabetism funcțional, fiind la școală, cine este de vină?”
Părintele folosește această afirmație și pune o întrebare comparativă. „Dacă un profesor este vinovat pentru patru ani de analfabetism funcțional, cine este vinovat pentru un sistem care timp de 12 ani distruge productivitatea părinților și extenuează familia?”
Această întrebare cere coerență în asumarea responsabilităților.
Scrisoarea se încheie „cu exasperare și o umbră de speranță”.
Această afirmație reflectă exact starea multor părinți. Tu vrei un sistem previzibil. Copilul tău are nevoie de un program stabil. Iar scrisoarea arată că această nevoie nu mai poate fi ignorată.
Părinții recunosc aceste situații în viața lor de zi cu zi și așteaptă un răspuns real din partea autorităților.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
