Explicația? O cutie poate deveni o mașină, o barcă, o casă, o pălărie, un adăpost sau toate acestea în același timp. Nu are instrucțiuni și nici un scop fix, ceea ce o face deschisă complet imaginației.
SURSA FOTO: Freepik.com@standret
Citește și Cum îți poți învăța copilul să se iubească? Cu aceste afirmații simple!
Pe de altă parte, trebuie să ținem cont că între 12 și 24 de luni, copiii se află în faza senzoriomotorie, descrisă de Jean Piaget. Mai întâi explorează cu ochii, mâinile și gura.
Apoi încep să înțeleagă concepte precum permanența obiectelor. O cutie și hârtia ei pot fi umplute, golite, rupte, ascunse: toate aceste acțiuni stimulează simțurile, gândirea spațială și învățarea timpurie.
Teoria „elementelor libere” (loose parts) formulată de Simon Nicholson în anii 1970 și susținută de studii actuale arată că materialele neprogramate - precum cutiile și hârtia - încurajează un joc mai profund, mai creativ și de calitate, pentru că nu sunt legate de o funcție fixă.
Un experiment real a comparat copii care aveau 4 jucării cu alții care aveau 16: cei cu mai puține jucării s-au jucat de 1,5 ori mai mult și cu mai multă creativitate. Mai puțin înseamnă mai mult, iar cutia devine regina absolută a acestui „mai puțin”.
De ce este benefic și jocul cu reguli?
SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Psihologia din spatele jocurilor structurate
Totuși, pentru a înțelege și încuraja un joc mai liber, e bine să ții cont de câteva chei esențiale:
Oferă materiale deschise: cutii, pături, recipiente...
Nu subestima liniștea: nu începe tu jocul. Observă-l, iar dacă te invită, participă.
Înlocuiește mai puține jucării și creează mai multe spații: lasă jocul să se construiască de la zero, potrivit BebeyMas.