„Urmează o taxă la intrarea în școli... și la ieșire. Treaba voastră!” Replicile savuroase ale profesorilor și părinților, după ce Bolojan a preluat interimatul la Educație
14 Ianuarie 2026
E o scenă des întâlnită: un grup de prieteni vrea să facă o fotografie, dar unul dintre adolescenți refuză să iasă, șterge poza sau pur și simplu iese din cadru și refuză ferm. Dincolo de timiditate, refuzul de a fi fotografiat poate ascunde frustrări mai profunde legate de imagine, stimă de sine și presiune socială.
Pubertatea aduce schimbări rapide: corpul evoluează, trăsăturile se modifică, iar imaginea cu care adolescentul s‑a obișnuit în oglindă poate să nu mai corespundă cu realitatea pe care o vede într-o fotografie. Această discrepanță generează adesea nemulțumire față de propria imagine, ceea ce duce la evitarea intenționată a camerelor.
Pentru unii, fotografia nu e doar un obiectiv, e o „verificare” vizuală a propriului corp, care scoate în evidență ceea ce nu le place: un zâmbet forțat, un unghi nefavorabil, o expresie nesigură. În astfel de momente, respingerea pozelor devine o formă de protecție emoțională.
Presiunea socială și comparațiile constante
SURSA FOTO: freepik.com@freepik
În era rețelelor sociale, imaginea devine nu doar pentru sine, ci și pentru ceilalți: un selfie, o impunere de validare. Adesea, tinerii se simt judecați, nu doar de prieteni, ci și de exigențele nerealiste promovate online. Aceasta poate conduce la anxietate legată de imagine și la teama de a fi „fixați” într-o versiune care nu reflectă cum se văd ei de fapt.
Pentru că pot anticipa critica, reflexia nefavorabilă sau compararea cu alții, mulți adolescenți preferă să refuze ideea de fotografii, evitând disconfortul și stresul emoțional.
Frica de a fi „fixat” într-o imagine
Pentru unele persoane, camera devine echivalentul unui „verdict” social: fotografia nu arată doar o clipă, ci o imagine permanentă care poate fi revăzută, judecată, distribuită. Această idee produce anxietate de performanță, zâmbetul să fie perfect, postura similară celei din oglindă, ceea ce face ca momentul să fie perceput ca un examen.
Mai mult, reacțiile fiziologice, tensiune, bătăi rapide ale inimii, senzație de disconfort, pot face fotografia o experiență distressantă, chiar dacă în alte situații sociale tânărul pare relaxat.
Ce poate ascunde acest refuz și ce nu înseamnă neapărat
SURSA FOTO: freepik.com@freepik
Refuzul de a fi fotografiat nu înseamnă automat rusine excesivă sau tulburare gravă. Pentru unii e doar o fază, timiditate, nesiguranță în perioada de schimbare, discrepanță între cum se văd și cum iese în poză.
Pe de altă parte, când acest comportament vine însoțit de anxietate socială, evitarea socializării, evitare a oglinzilor, evitare a evenimentelor foto ar putea semnala o stare de disconfort legată de imagine, care merită atenție.
CITEȘTE ȘI
Titluri care îi vor face pe adolescenți să descopere pasiunea pentru citit
Cum să crești stima de sine la adolescenții nesiguri: Cea mai eficientă strategie din psihologie
3 greșeli pe care părinții le fac fără să-și dea seama și care îi îndepărtează pe adolescenți
