Când îl lași pe adolescentul tău să greșească, îl ajuți să-și dezvolte încrederea. Iată cum poți face asta.
Vine un moment în viața fiecărui părinte când trebuie să facă ceva greu: să renunțe la control și să-i permită copilului să greșească. Chiar dacă doare. Chiar dacă simți nevoia să intervii. Chiar dacă știi că ai putea preveni greșeala.
În psihologie se observă constant același lucru. Adolescenții nesiguri sunt, de obicei, cei care au avut mai puține ocazii să demonstreze că se pot descurca singuri.
SURSA FOTO: freepik.com @rantaimages
Creierul unui adolescent caută autonomia, dar are nevoie și de sprijin. Este o perioadă de echilibru fragil între dorința de libertate și nevoia de siguranță.
Când părinții încearcă să prevină orice greșeală, din teamă sau din dragoste, adolescentul nu aude „Vreau să te protejez”, ci „Nu am încredere că te vei descurca”. Acest mesaj scade stima de sine mai mult decât își dau seama părinții.
În schimb, atunci când un adolescent greșește și reușește să depășească situația prin propriile decizii, susținut doar emoțional, mesajul interior se schimbă complet:
„Pot să reușesc. A fost greu, dar am trecut peste!”
Această convingere, repetată de-a lungul timpului, devine fundația încrederii și a echilibrului emoțional.
Această abordare, cunoscută în psihologie ca expunere controlată la frustrare, presupune să permiți adolescentului să se confrunte cu dificultăți reale, oferindu-i un sprijin adecvat.
Nu înseamnă neglijare, dar nici supraprotecție. Înseamnă o prezență calmă și disponibilă.
Iată câteva exemple clare:
Când nu învață la timp. În loc să-i reaminți mereu de examen, lasă-l să experimenteze consecințele firești: o notă mai mică sau dezamăgirea personală. Apoi, discută cu el despre ce a învățat din situație, nu despre pedeapsă.
Când greșește la o treabă casnică. Dacă arde pastele sau uită să atârne rufele, nu te grăbi să repari greșeala. Lasă-l să vadă rezultatul și întreabă-l calm: „Ce ai face diferit data viitoare?”
Când se ceartă cu un prieten. În loc să intervii sau să judeci, ajută-l să reflecteze la cum se simte și la ce ar putea spune. Nu rezolva conflictul în locul lui, ci ghidează-l să găsească singur o soluție.
În toate aceste situații, scopul nu este să facă totul perfect, ci să înțeleagă că este capabil să gestioneze problemele.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
O mamă a povestit că fiul ei de 16 ani a uitat să predea un proiect de grup. A vrut să-i scrie profesorului ca să explice situația, dar s-a abținut. Fiul, jenat, a fost nevoit să discute cu echipa și să găsească o soluție. Câteva săptămâni mai târziu i-a spus: „A fost greu, dar m-am simțit bine că am rezolvat singur”.
Aceasta este esența stimei de sine: să nu te crezi infailibil, ci capabil să repari lucrurile, în timp ce părinții oferă sprijin, dar lasă loc pentru autonomie.
O strategie eficientă pentru creșterea stimei de sine la adolescenții nesiguri nu este protejarea lor de greșeli, ci învățarea modului de a le accepta fără a-și pierde respectul față de sine.
Încrederea nu apare din succes, ci din puterea de a trece prin eșec și de a înțelege că valoarea personală rămâne aceeași.
Când un adolescent simte că poate greși și totuși este iubit, sprijinit și capabil, stima de sine nu mai depinde de rezultate. Începe să se construiască din interior. Și acesta este adevăratul început al maturității emoționale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
