Vremea rea a dat peste cap programul a cinci școli din patru județe
02 Februarie 2026
Deși par că ne resping, adolescenții au foarte mare nevoie de părinți. Poate la fel de mult ca la 2-4 ani. Dar ce se întâmplă în realitate?
Pe măsură ce cresc, simțim că nu mai au nevoie de noi. Se duc singuri la școală, au bani de buzunar, pot să-și încălzească mâncarea. Și atunci mulți părinți, fără să-și dea seama, se retrag. Se ocupă de viața lor, de copilul mai mic, de ei înșiși.
Chiar dacă simți că adolescentul tău te respinge, nu renunța, el are încă nevoie de tine, este concluzia Uraniei Cremene, specialist în parenting.
„Ne vine să renunțăm. Îi spui o data, îi spui a doua oară, îi spui a treia oară și zici lasă, decât să ne certăm iar, lasă-l să facă ce vrea el. Nu e deloc o idee bună. Deci, asta e o listă de așa nu. O să construim o listă de așa da. Pentru că, cu cât renunțăm mai tare, cu atât pierdem controlul, cu atât nu mai obținem ceea ce vrem și nu le facem nici lor bine.
Deci, renunțarea nu este deloc o soluție. Îți vezi de viața ta sau de copilul mai mic. Pe măsură ce copiii cresc, înaintează în vârstă, se duc singuri la școală, au bani de buzunar, pot să-și încălzească o mâncare, simțim că nu mai au nevoie de noi, ei ne resping, și mulți părinți își abandonează copiii, în această perioadă a preadolescenței adolescenței, văzându-și de viața lor, că au ajuns la o vârstă la care vor și ei să mai iasă la un restaurant, să mai bea un vin, să se mai ocupe de ei înșiși, după ce și-au petrecut mult timp cu copiii sau își petrec mai mult timp cu copilul mai mic, care în continuare are nevoie de sprijin.
Nici asta nu e o idee bună. Deși par că ne resping, adolescenții au fost mare de părinți. În această perioadă, poate la fel de importantă cum era la 2-4 ani”, a transmis Urania Cremene.
CITEȘTE ȘI