Autor al cărții „Creierul copiilor explicat părinților”, Bilbao spune că părinții au un rol decisiv în modul în care se formează creierul copilului în primii ani de viață.
„Ceea ce ajută cu adevărat dezvoltarea creierului unui copil este ceea ce se întâmplă zilnic: odihna, plictiseala, timpul liber și timpul petrecut cu părinții”, explică el.
Limbajul, baza memoriei și a gândirii
Pentru copiii mici, cel mai important sprijin pe care îl pot primi de la părinți este dezvoltarea limbajului. Álvaro Bilbao spune că inteligența nu se construiește prin presiune sau performanță, doar prin comunicare constantă.
„Tot timpul pe care îl dedicăm conversațiilor cu copiii noștri nu le îmbogățește doar vocabularul, ci le structurează raționamentul, atenția și memoria”, spune specialistul.
Discuțiile, întrebările despre ce fac, ce gândesc sau ce simt îi ajută pe copii să își organizeze ideile și să își dezvolte capacitatea de a reține informații.
Jocul, forma naturală de învățare
„Pentru mine, cel mai important lucru este jocul. Părinții să se așeze pe covor și să se joace cu copiii lor, să vorbească cu ei, să îi întrebe ce fac cu jucăriile”, spune Bilbao.
Jocul fizic, inclusiv joaca mai energică, ajută copilul să își dezvolte autocontrolul, să își dozeze forța și să își înțeleagă limitele.
Tot prin joc, copilul învață să relaționeze, să rezolve situații și să își regleze emoțiile.
Emoțiile au nevoie de cuvinte
Un alt element important este felul în care adulții îi ajută pe copii să își înțeleagă emoțiile.
„Când un copil este anxios sau furios și adultul reușește să pună în cuvinte emoția, se activează emisfera stângă a creierului și se reduce presiunea emoțională”, susține Bilbao.
Acest proces îl ajută pe copil să se calmeze și să își dea seama ce trăiește.
Comunicarea colaborativă dezvoltă gândirea
Bilbao vorbește și despre un stil de comunicare dovedit științific, comunicarea colaborativă: „Constă în a implica copilul în propriul nostru proces de gândire”. De exemplu: „hai să punem jucăria aici” sau „ce părere ai dacă aranjăm lucrurile așa?”.
Prin acest tip de dialog, copilul învață să reflecteze, să planifice și să anticipeze consecințe: „Acest lucru dezvoltă rezolvarea de probleme și atenția”.
Specialist în memorie, Álvaro Bilbao explică faptul că nu este suficient ca un copil să își amintească vag ce s-a întâmplat. Detaliile contează.
„Putem ajuta copiii dacă le punem întrebări despre ce s-a întâmplat, cu cine au fost, ce haine purta prietenul lor”, spune expertul. De asemenea, este important ca părinții să îi ajute să ordoneze evenimentele în timp, ce a fost mai întâi și ce a urmat.
Aceste exerciții, făcute la masă sau în mașină, întăresc memoria pe termen lung și capacitatea de concentrare.
Matematica începe devreme
Dezvoltarea memoriei vizuale este strâns legată de gândirea logică.
„Matematica se bazează pe concepte precum mărimea, volumul și comparația cantităților”, spune Bilbao. Aceste concepte pot fi introduse încă de la doi sau trei ani, prin discuții despre ce este mare sau mic, ce încape într-o cutie sau dacă este nevoie de un obiect mai mare sau mai mic.
Prin astfel de conversații, copilul își dezvoltă zone importante ale creierului fără să simtă presiune.
Ordinea zilnică structurează creierul
Bilbao atrage atenția că exercițiile de organizare mentală se află în activități aparent banale: „Lucruri simple, cum ar fi să îl înveți pe copil să curețe masa în ordine, mai întâi firimiturile, apoi ștergerea mesei, sunt exerciții de structurare mentală”.
Aceste acțiuni îl ajută pe copil să înțeleagă succesiunea și logica.
Timpul liber este o nevoie, nu un lux
Părinții tind să umple programul copiilor cu activități. Bilbao avertizează că acest lucru nu ajută dezvoltarea cerebrală: „Ceea ce ajută cu adevărat este viața de zi cu zi: odihna, plictiseala și timpul liber” Aceste momente sunt baza creativității și a capacității de a rezolva probleme.
De asemenea, legătura emoțională dintre copil și părinte este foarte importantă pentru dezvoltarea sănătoasă. „Când copilul îți vorbește și lași telefonul pentru a-l privi și a-l asculta, construiești atașament”.
La fel se întâmplă în gesturile zilnice, dusul la școală, pregătirea cinei sau mersul la medic. „Nu este nevoie de lucruri spectaculoase, prezența este suficientă”.