Are peste 100 de ani, dar cercetările confirmă că această metodă educațională funcționează mai bine decât cele actuale

Dacă copilul tău urmează să intre la grădiniță, este posibil să te simți copleșit de multitudinea de metode educaționale care promit să dezvolte la maximum potențialul copiilor. Opțiunile sunt multe, la fel și opiniile, iar experții susțin adesea abordări complet diferite. În acest context, este ușor să ai impresia că alegi fără suficiente repere.

Totuși, majoritatea părinților își doresc același lucru: ca al lor copil să învețe, să devină autonom, să capete încredere și să își păstreze dorința de a învăța. Unul dintre cele mai ample studii realizate până acum analizează exact aceste aspecte și indică un câștigător, dincolo de tendințe și mode.

Metoda educațională care depășește celelalte strategii de predare

Cercetători de la Universitatea din Virginia au realizat un studiu în care au analizat eficiența a peste 20 de programe educaționale la nivel național. Pentru acest demers, au urmărit 588 de copii înscriși aleatoriu în aceste programe, cu vârste între 3 și 6 ani.

Pe parcursul acestei perioade, copiii au fost evaluați prin teste de citire, vocabular, matematică, funcții executive, memorie, perseverență, rezolvarea conflictelor și înțelegere socială. Rezultatele au arătat că acei copii care au frecventat grădinițe Montessori au obținut rezultate mai bune decât ceilalți în mai multe domenii:

• Citire
• Funcții executive, cum ar fi atenția, autocontrolul, planificarea și flexibilitatea mentală
• Memorie pe termen scurt
• Înțelegere socială, adică abilitatea de a înțelege ce simt, gândesc sau intenționează alte persoane

Cercetătorii au concluzionat că „programele Montessori pentru copii între 3 și 6 ani oferă rezultate mai bune în învățarea timpurie decât opțiunile tradiționale”.

Un alt aspect important, care contrazice studiile anterioare, este că aceste beneficii nu se limitează la perioada grădiniței, ele continuă și ulterior. Cercetătorii subliniază că, spre deosebire de alte programe preșcolare, unde progresul inițial se pierde în timp, copiii din sistemul Montessori au continuat să evolueze și să își mențină avantajul față de colegii lor.

Un model centenar cu impact modern

La începutul secolului XX, într-un cartier modest din Roma, o doctoriță italiană a început să observe ceva ce ceilalți treceau cu vederea. Problema nu erau copiii, era sistemul care încerca să îi modeleze. Maria Montessori, una dintre primele femei absolvente de Medicină din Italia, nu a ajuns în domeniul educației din vocație pedagogică, ci aproape întâmplător.

Lucra cu copii cu dizabilități intelectuale, considerați la acea vreme „ineducabili”, și a descoperit că, atunci când li se oferea un mediu potrivit și libertatea de a explora, reacționau cu o concentrare și o curiozitate care contraziceau orice diagnostic clinic. Această realitate nu se potrivea cu școala tradițională a vremii, rigidă, ierarhică și centrată pe obediență, așa că a decis să încerce o abordare complet diferită.

În 1907 a deschis prima Casa dei Bambini într-un ansamblu de locuințe sociale. Ce s-a întâmplat acolo a surprins-o chiar și pe Montessori. Copiii, foarte mici, alegeau să depună efort și să învețe singuri, fără recompense sau pedepse, pentru perioade lungi de timp. Își dezvoltau interesul și disciplina din interior, fără presiune externă.

Cheile succesului metodei Montessori, potrivit științei actuale

Astăzi, ceea ce părea un experiment într-o mică școală de pe strada Marsi s-a extins la nivel global, cu mii de instituții care aplică metoda Montessori, în timp ce cercetările confirmă intuiția acelei doctorițe și filozofe. Atunci când adultul nu intervine constant, copilul își arată capacitatea naturală de a învăța, susținută de propria curiozitate.

Învățare în mare parte autodirijată

În școlile Montessori, copilul nu primește permanent instrucțiuni. El își alege activitățile, decide cât timp le alocă și cum le abordează. Acest proces implică folosirea constantă a funcțiilor executive, care presupun capacitatea de a:

să se organizeze
să își mențină atenția
să își controleze impulsurile
să ia decizii

În loc să urmeze continuu indicațiile adultului, copilul învață să gândească singur, să planifice și să își gestioneze timpul. Aceste abilități sunt necesare pentru parcursul școlar ulterior.

Accent puternic pe activități practice

În grădinițele Montessori, copiii nu doar ascultă sau privesc. Ei manipulează obiecte, construiesc și experimentează. Această abordare face diferența, deoarece creierul copilului învață mai eficient atunci când este implicat activ.

De exemplu, un copil rămâne concentrat mai mult timp într-o activitate pe care o alege singur, comparativ cu una impusă. Nivelul crescut de atenție susține memoria și consolidează învățarea.

Grupuri cu vârste diferite

Acesta este unul dintre cele mai interesante și eficiente elemente ale metodei Montessori. În loc să fie grupați strict pe vârste, copiii mici învață alături de cei mai mari. În acest context:

copiii mai mici învață prin observație
cei de vârstă medie imită
cei mai mari explică și îi ghidează pe ceilalți

Acest sistem dezvoltă înțelegerea socială și capacitatea de a empatiza. Cercetătorii au observat că un moment important apare atunci când copiii devin cei mai mari din grup. În acel moment, își asumă responsabilitatea și încep să îi ajute pe ceilalți.

Acest mecanism are un efect puternic. Pentru a explica ceva, copilul trebuie să înțeleagă bine acel lucru. Astfel, metoda consolidează învățarea, în timp ce crește încrederea în sine.

Totuși, poate că întrebarea nu este care este cea mai bună metodă educațională, ci ce fel de educație îți dorești pentru copilul tău. Vrei un sistem în care totul este dirijat din exterior sau unul în care copilul învață să gândească, să se organizeze și să relaționeze singur? Diferența o face atitudinea față de învățare și competențele pe care le dezvoltă pentru viitor.