Blestemul generațiilor este în cei 7 ani de acasă? Psiholog Niculina Gheorghiță: O viață vă blestemați singuri

Data actualizării: | Data publicării:
Fotografie de la Ksenia Chernaya/ Pexels
Fotografie de la Ksenia Chernaya/ Pexels

Conceptul de „cei 7 ani de acasă” este adânc înrădăcinat în cultura românească. Această perioadă este văzută ca fundamentul educației unui copil, locul unde se conturează primele valori, comportamente și atitudini.



Dar ce se întâmplă atunci când acești ani nu sunt trăiți sub semnul iubirii, respectului și al echilibrului emoțional? Pot aceste experiențe timpurii să devină un fel de „blestem” care afectează generațiile viitoare?

Psihologul Niculina Gheorghiță abordează acest subiect dintr-o perspectivă profundă și adesea neconvențională.

Ea susține că multe dintre problemele cu care ne confruntăm ca adulți sunt consecința unor tipare emoționale și mentale însușite în primii ani de viață.

Mai mult, Niculina Gheorghiță avertizează că aceste tipare nu doar că ne influențează viața personală, ci pot fi transmise din generație în generație, creând ceea ce ea numește un „blestem al generațiilor”.

Ce înseamnă „blestemul generațiilor”?

În viziunea Niculinei Gheorghiță, „blestemul generațiilor” nu este neapărat un blestem în sensul tradițional, mistic al cuvântului, ci mai degrabă o înlănțuire de tipare comportamentale și emoționale distructive care se transmit de la o generație la alta. Aceasta sugerează că, în absența unei intervenții conștiente, aceste tipare sunt aproape inevitabil perpetuate.

„O viață vă blestemați singuri” este o afirmație puternică care rezumă această idee. Practic, ceea ce facem sau nu facem în primii ani de viață ai copiilor noștri poate influența în mod direct felul în care aceștia își vor trăi viața de adulți. Acest lucru include și transmiterea unor credințe limitative, frici, anxietăți sau comportamente negative.

2. Fotografie... (pexels-dariaobymaha-1684001_93078800.jpg)

Fotografie de la Daria Obymaha/ Pexels

”Ai făcut ceva aiurea, vă blestemți singuri: ”sunt prost”. Eu spuneam ”sunt fraieră”, dar m-am vindecat de vreo doi ani... Când faci o prostie ce-ți spui prima dată? Sunt prost, sunt netrebnic, nu știu să fac, etc... Noi, astea, când credeți că le-am ingerat? Când credeți că le-am integrat în noi? Până în 7 ani, cei 7 ani de acasă. Acolo sunt! Ăsta e blestemul generațiilor, să știți. Nu vă blesteamă nimeni din trecut. Până în 7 ani noi ne formăm imaginea de sine și stima de sine în relație cu ceilalți. Dacă celălalt spune despre tine că ești extraordinar și tu ai să crezi despre tine la un moment dat asta, chiar dacă faci o prostioară. Adică o să treci peste... ești minunat, ești extraordinar, bravo ai să reușești, îți dă forță să miști lucrurile. Copilul, neștiind cum este, s-a definit în relațiile cu ceilalți și va conține în subconștient acele credințe și acele convingeri pe viață. De aia vă spuneți sunt fraier, sunt prost... vine din subconștient”, a spus psihologul în podcast-ul Fain și Simplu.

Rolul „celor 7 ani de acasă”

Cei 7 ani de acasă sunt cruciali pentru formarea psihicului unui copil. În această perioadă, copilul absoarbe modele de comportament, moduri de gândire și percepții asupra lumii de la părinți și alte figuri de autoritate. Dacă aceste influențe sunt pozitive, copilul va dezvolta un sentiment de siguranță, încredere în sine și o viziune sănătoasă asupra vieții. În schimb, dacă copilul este expus unor traume, abuzuri sau unor comportamente disfuncționale, acestea vor deveni „programări” adânc înrădăcinate în subconștient.

Niculina Gheorghiță subliniază că multe dintre deciziile și reacțiile noastre ca adulți sunt rezultatul acestor „programări” din copilărie. De aceea, este esențial să fim conștienți de tiparele pe care le transmitem copiilor noștri, deoarece acestea au puterea de a influența nu doar viața lor, ci și pe cea a generațiilor viitoare.

Cum rupem ”blestemul”?

„Blestemul generațiilor” este, în esență, o metaforă pentru influența puternică a copilăriei asupra vieții adulte și asupra generațiilor viitoare. 

Ruperea ”blestemului” presupune, în primul rând, conștientizare și acceptare. Trebuie să ne uităm cu onestitate la propriile noastre tipare de comportament și să identificăm dacă acestea sunt sănătoase sau nu. Odată ce am recunoscut aceste tipare, următorul pas este să lucrăm activ pentru a le schimba.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Comportamente si Emotii





pixel