Prof. Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național „Ion Luca Caragiale” din București, a scos în evidență, în cadrul emisiunii DC Edu, moderată de prof. univ. dr. Sorin Ivan, probleme structurale profunde legate de calitatea actului didactic, de la procesul de selecție și evaluare a profesorilor, până la impactul birocrației și absența meritocrației reale în sistem. Acestea contribuie la o „viciere” a învățământului, amenințând nu doar prestigiul profesiei, ci și viitorul elevilor.
Sistemul de învățământ românesc se confruntă cu o polarizare evidentă a resurselor umane la catedră. Prof. Andreia Bodea a subliniat că, pe lângă „profesori cu adevărat excepționali, care se bucură de respect”, există o tendință îngrijorătoare de intrare în sistem a unor cadre didactice „mai slabe decât elevii”.
Această situație a „viciat în ani de zile sistemul de învățământ”. Directoarea a descris situații concrete în care profesori care nu cunosc materia, care au obținut note foarte mici la examene de titularizare sau definitivat, ajung să devină titulari. Aceste examene, care în trecut erau mult mai dificile și supervizate de profesori universitari, au scăzut în nivel de exigență.
Nivelul subiectelor la examenele de definitivat și titularizare a scăzut considerabil, iar lipsa resurselor umane în școli a dus la acceptarea în sistem a candidaților chiar și cu note de 3 sau 4. Acești profesori slab pregătiți „nu știu fizică, nu știu chimie, nu știu franceză, nu știu engleză” și, mai grav, mulți dintre ei „nici nu au dorința să învețe”.
Această absență a spiritului de „ucenicie”, de a învăța de la somități, așa cum se întâmpla în trecut, este o problemă majoră. Noii veniți, unii „plini de o anumită suficiență”, nu suportă observațiile sau asistările la ore, refuzând astfel să-și îmbunătățească competențele.
O altă problemă majoră este lipsa unui sistem real de meritocrație. În sistemul actual, există profesori cu „gradație de merit” care sunt, de fapt, slabi, dar care au îndeplinit „acele criterii” birocratice.
Prof. Bodea a exemplificat cu situații din propria școală unde colegi „absolut excepționali”, cu rezultate remarcabile la clasă, elevi care au luat note imense la bacalaureat fără pregătire privată, nu îndeplinesc criteriile pentru gradația de merit.
Sindicatele, deși militează pentru binele profesorului, nu ajută în acest sens, deoarece grila pentru gradația de merit este concepută să-i susțină pe cei care „își adună hârtii”, reflectând o „judecată cantitativă” în detrimentul performanței reale.
O salarizare diferențiată în funcție de rezultate și performanțe ar fi importantă.
Pe lângă problemele de competență și selecție, sistemul este sufocat de o birocrație excesivă. Profesorii și directorii sunt nevoiți să completeze lunar „maldere de documente inutile”, ceea ce consumă timp prețios.
Printre exemple se numără socotirea burselor sociale, o sarcină care transformă profesorii în experți fiscali, deși nu aceasta este rolul lor. Această „boală românească” a birocrației contrastează puternic cu era digitalizării și a inteligenței artificiale, unde multe sarcini administrative ar putea fi automatizate.
În loc să se concentreze pe actul educațional, profesorii sunt copleșiți de raportări, numărat de absențe și note, o muncă redundantă și ineficientă.
Astfel, deși o creștere salarială, visată la peste 8.000 RON (aproape 2000 €), ar face profesia mai atractivă, aceasta nu ar fi suficientă.
Este nevoie de un mecanism de selecție mult mai exigent, corect și transparent, care să evalueze nu doar cunoștințele, ci și capacitatea de predare, pentru a asigura cu adevărat calitatea în educație.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil