”Când vine vorba de mâncare simt că o iau razna!”: Copii agitați la masă? Sfaturi care ar putea să te ajute

Data publicării:
Fotografie de la EKATERINA BOLOVTSOVA/ Pexels
Fotografie de la EKATERINA BOLOVTSOVA/ Pexels

Mulți copii refuză să încerce alimente noi, își doresc mereu aceleași lucruri și adesea resping legumele aproape complet. Acest comportament mai este numit și „selectivitate alimentară”, iar pe măsură ce copiii cresc poate duce la tulburări de alimentație mai grave. 



În fruntea listei de griji (și anxietăți) materne, un loc de cinste este rezervat hrănirii copilului. ”Nu mănâncă!”, ”Face mofturi”, ”Nu stă locului la masă!”, sunt câteva  exemple de ”refren” în rândul mamelor.

Copilul refuză mâncarea? Este o fază de creștere

Refuzul de mâncare este legat de o fază de creștere a copilului care durează până la aproximativ trei ani. În această grupă de vârstă, micuțul începe să se perceapă și își construiește identitatea afirmându-și prezența în lume și prin opoziție.

Încăpățânarea, așadar, nu este un capriciu, ci un semn pozitiv (și normal) al căii de creștere. Părintele nu ar trebui, așadar, să considere fiecare reacție și comportament al copilului ca pe o furie nerezonabilă.

Nutriția nu este neapărat un lucru atât de important încât să fie inserată în contextul relației dintre copil și adult. Acesta este de fapt secretul: la baza tuturor, ceea ce contează este receptivitatea maternă, sau capacitatea mamei de a răspunde diferitelor nevoi ale copilului în cel mai bun mod posibil.

2. -imagine fara descriere- (pexels-tima-miroshnichenko-5591207_97731200.jpg)

Foto: Pexels/ Timo Miroshnichenko

Poate că pui prea multă presiune asupra lui

Când începi să stai lângă el când mănâncă, să îi spui să termine tot ce are în farfurie, să ia şi puţină ciorbă şi un colţ de pâine şi tot aşa… copilul se blochează. De ce? Pentru că e în natura lui, mai ales la vârste foarte fragede, să sufere blocaje.

Privirile fixe asupra farfuriei, senzaţia că îi numeri înghiţiturile şi că urmează să îi mai atragi atenţia cu ceva, îl determină pe cel mic să refuze mâncarea. Crezi că nu are sens? Are.

Copilul detestă să facă ceva ce îi spunem noi, adulţii. El vrea să deţină controlul, e egocentric şi are nevoie să îşi confirme că ştie ce face. Chiar dacă nu ştie.

Evită discuţiile despre mâncare, nu mai sta cu ochii pe el, dar pregăteşte-i o farfurie colorată, apetisantă, şi lasă-i-o pe masă.

3. -imagine fara descriere- (pexels-jep-gambardella-6212711_85569100.jpg)

Foto: Pexels/ Jef Gabardella

Urează-i poftă bună şi uită-te în farfuria ta sau continuă-ţi treaba. Eventual, dacă tocmai s-a întors acasă, discutaţi despre cum i-a fost ziua.

Poţi observa – subtil- ce mănâncă şi ce evită, aşa încât să ştii ce ai de făcut mai departe. Ai răbdare – în procesul schimbării nimic nu se întâmplă peste noapte.

Și dacă nu îi place mâncarea?

Da, se poate întâmpla ca copilului să nu îi placă mâncarea pe care tu o oferi. Copilul e cel mai fin degustător. Nu îl poţi păcăli. De aceea observă-l, întreabă-l despre preferințe sau, dacă e mai mare, mergi la cumpărături cu el și implică-l atât în achiziționarea produselor cât și în realizarea meniului zilnic. Și de ce nu, implică-l atunci când te apuci de gătit cina sau prânzul.

Dacă vrea doar pizza și cartofi prăjiți este clar și de la sine înțeles că trebuie să interveniți, dar nu interzicându-le total, ci stabilind o dată pe lună, sau pe săptămână, în funcție de alimentul poftit dar interzis, în care copilul poate să se bucure de mâncarea preferată. Nu interzice total, doar fă-l să înțeleagă că aceste produse fac rău sănătății și nu este bine să le consumi în exces.

Concepţia potrivit căreia copilul trebuie să mănânce ce îi dai… nu e tocmai sănătoasă. Poate e implementată în ADN-ul nostru deja, dar cu ,,tratamentul’’ potrivit, bazat pe optimism, deschidere şi acceptarea alternativelor, putem schimba multe.

4. -imagine fara descriere- (pexels-gustavo-fring-5888357_41209100.jpg)

Foto: Pexels/ Gustavo Fring

Educația alimentară 

Cei 7 ani de acasă trebuie să cuprindă și o minimă educație alimentară. Învață-l pe cel mic ce pot face alimentele sănătoase pentru el, care e rostul lor, cum îl pot ajuta – concret – şi oferă-i-le în cele mai potrivite formule.

Poate ne străduim prea mult să îi hrănim cum trebuie, cât trebuie, când trebuie. Însă nu-i prea întrebăm ce ar vrea şi ei. Dacă i-am întreba, am găsi o variantă de mijloc.

Negocierea poate aduce, lângă cartofii prăjiţi (într-o porţie mică) şi câteva dintre alimentele pe care doreşti tu să i le oferi celui mic

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Comportamente si Emotii





pixel