Mulți părinți se luptă cu vinovăția și rușinea legate de un sentiment pe care nu vor să îl recunoască cu voce tare, uneori, copilul lor nu le place. Îl iubești, dar nu îți face plăcere să petreci timp cu el câteodată, iar această ruptură poate fi derutantă și dureroasă.
Un copil de orice vârstă poate declanșa aceste trăiri, de la perioada de bebeluș până la vârsta adultă. Potrivit unui psiholog clinician, problema nu este faptul că ai acest sentiment, problema este modul în care reacționezi.
Dacă, în acest moment, simți că nu îți place copilul tău, există modalități prin care poți face față situației, poți reduce conflictele și poți rămâne un părinte prezent și responsabil, fără să te judeci sau să te învinovățești.
Aceste strategii se concentrează pe comportamente concrete, limite clare și conștientizarea emoțiilor tale, pentru că acestea sunt lucrurile care chiar ajută.
Dacă nu știi ce să faci atunci când simți că nu îți place copilul tău, aceste 10 lucruri chiar pot ajuta, conform specialiștilor Your Tango.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Autenticitatea este importantă, dar dacă în acest moment nu îți place copilul tău, poți fi în continuare un părinte bun atât timp cât îți controlezi comportamentul.
Nu înseamnă că nu îi poți oferi feedback despre comportamentele care te deranjează, acest lucru apare chiar în punctul următor, însă diferența dintre un părinte bun și unul problematic nu ține de gândurile sau emoțiile interne. Totul ține de comportamentul exterior pe care copilul îl vede și îl trăiește.
Acest lucru este important dacă te simți copleșit de vinovăție pentru că nu îți place copilul tău. Un părinte problematic nu este cel care are acest sentiment, ci cel care își tratează copilul ca și cum nu l-ar plăcea. Este normal să ai un copil preferat, atât timp cât acest lucru rămâne ascuns.
Repetă până când ideea devine clară pentru tine: parentingul ține de comportament, nu de gânduri. Vinovăția legată de emoțiile tale interne te poate face anxios, deprimat și te poate transforma într-un părinte mai puțin eficient. Renunță la vinovăție pentru ceea ce simți și concentrează te pe schimbarea comportamentului.
Vorbește cu el mai ales despre lucrurile care îi plac. Pune-i întrebări despre ce îl interesează, chiar dacă pentru tine sunt subiecte plictisitoare. Când ieșiți la masă, nu transforma momentul într-o lecție despre gusturi rafinate, decât dacă asta îi place, alege un loc unde fiecare poate găsi ceva de mâncare pe placul lui.
Evită subiectele care duc la conflicte, mai ales dimineața, imediat după ce vă treziți, sau după ce copilul vine de la școală. În weekend, fă activități care îi plac copilului tău. Dacă nu este atras de sport, mergi tu la drumeții singur, pentru că dacă îl forțezi ajungi aproape sigur la ceartă.
Este dificil când ești nervos, dar dacă reușești să faci acest lucru, îți vei crește încrederea în rolul de părinte și vei reduce semnificativ vinovăția și rușinea. Limitează criticile. Desigur, trebuie să îi spui copilului ce are de făcut, dar încearcă să eviți cuvintele jignitoare și tonul agresiv.
Există o diferență mare între „Te rog să îți cureți biroul” și „Este în continuare un dezastru aici, nu pot să cred cât de nepăsător ești, îmi petrec ziua alergând pentru tine și nici măcar nu faci ce promiți”. Dacă îți controlezi limbajul și tonul, te vei simți mai bine cu tine și cu ziua ta, iar copilul va ajunge, în timp, să îți imite tonul mai calm, ceea ce poate face interacțiunile mai plăcute.
Nu te limita la a reduce negativitatea, adaugă și lucruri pozitive. Caută motive să îți complimentezi copilul, chiar dacă trebuie să depui un efort real. Încearcă să vezi trăsăturile pe care le consideri negative dintr-o altă perspectivă. Încăpățânarea poate însemna perseverență, iar sarcasmul poate indica simțul umorului.
De fiecare dată când îți complimentezi copilul, îți confirmi că ești un părinte bun. Faptul că ești amabil atunci când îți este greu este un lucru de care poți fi mândru. Propune-ți să spui zilnic un lucru bun despre copilul tău, chiar dacă în perioadele dificile acest lucru pare greu de realizat.
Dacă copilul tău trece printr-o etapă care îți displace, propune-ți zece minute pozitive pe zi. Acestea nu trebuie să fie consecutive. Un minut în care vorbiți despre ceva bun de la școală, cinci minute în care vă uitați la un videoclip amuzant, trei minute în care îi povestești ceva din viața ta, chiar dacă pare dezinteresat, și două minute seara, la culcare, cu o interacțiune calmă.
Dacă relația este tensionată, o astfel de după-amiază este un succes real.
În momentele în care simți furie sau respingere față de comportamentul copilului tău, reacții care duc apoi la vinovăție, rușine și distanțare, încearcă să acționezi într-un mod care arată afecțiune.
Acest lucru te va face să te simți mai sigur pe tine ca părinte, mai împăcat cu tine și cu copilul tău și poate genera chiar un răspuns pozitiv din partea lui, ceea ce poate duce la o dinamică mai bună între voi.
Da, trebuie să asiguri mese, transport, gustări, băi și ore de somn. Însă nu te expune inutil eșecului. Dacă fiecare interacțiune mai lungă de câteva minute se termină într-un conflict sau într un moment în care nu îți mai poți ascunde iritarea, evită aceste situații.
Poți asculta cărți audio în mașină, poți face baie unui copil mic o dată la două zile, nu zilnic. În cazul adolescenților, evită discuțiile zilnice despre teme sau renunță complet la ele, pentru că uneori consecințele naturale sunt cele mai eficiente.
Poate că termenul de îngrijire personală este folosit excesiv, dar ideea este simplă. Fă zilnic ceva care îți aduce plăcere, pentru a avea mai multă disponibilitate emoțională în relația cu copilul tău.
Dacă simți că renunți la tot, muncești enorm și copilul nu apreciază nimic, iar viața ta este doar un sacrificiu continuu, răbdarea ta va fi foarte scăzută în fața comportamentelor frustrante.
Pentru majoritatea părinților care ajung să nu își placă copilul, există una dintre două explicații. Fie un părinte nu i-a oferit suficientă acceptare în copilărie, fie copilul le amintește de o persoană cu care au un conflict nerezolvat, de obicei un părinte, un frate sau uneori partenerul.
Când înțelegi acest mecanism, răbdarea ta crește semnificativ. Când realizezi că reacționezi din motive care nu au legătură cu un copil dificil sau cu un eșec parental îți crește capacitatea de empatie față de copil și față de tine.
Nu orice părinte se potrivește cu fiecare etapă de dezvoltare. Dacă ești părinte pentru prima dată și nu rezonezi cu perioada de bebeluș, experiența poate fi foarte grea, pentru că ai impresia că ești un părinte slab.
Viața unui copil are multe etape, iar unii părinți se simt în largul lor abia când copilul poate purta conversații sau chiar când ajunge adult. Acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să încerci să îți îmbunătățești parentingul acum, dar te poate ajuta să îți spui că această etapă nu este potrivită pentru tine, însă lucrurile se pot schimba mai târziu.
Regulile stricte de parenting de care oamenii râd, dar care, de fapt, îi fac pe copii mai buni
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
