Obiceiurile de parenting s-au schimbat mult de-a lungul anilor. Așa cum în urmă cu 40 de ani nu existau anumite tehnologii sau progrese sociale pe care le avem astăzi, nici familiile nu arătau la fel. Este adevărat că părinții nu se confruntau cu influența rețelelor sociale sau cu timpul excesiv petrecut de copii pe telefon, însă aveau propriile dificultăți pe care trebuiau să le gestioneze.
Potrivit organizației Let Grow, care susține dezvoltarea independenței copiilor, „anii 80 erau plini de adulți ocupați, care aproape întotdeauna refuzau să intervină atunci când copiii cereau ajutor. Când lucrurile deveneau dificile, copiii din acea perioadă trebuiau să fie mai puternici, să insiste mai mult și să se descurce mai bine”.
În anii 1980, familiile știau ce înseamnă să se bazeze pe propriile forțe și să fie unele alături de altele în perioadele grele. Există multe lecții pe care familiile moderne le pot învăța dacă adoptă unele dintre regulile de bază din gospodăriile de atunci.
Iată 10 reguli de parenting de „modă veche” din anii 1980 de care familiile din ziua de azi au nevoie cu adevărat!
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
O regulă importantă în multe familii din anii 1980 era să respecte strict ora de venire acasă. Ideea nu a dispărut complet, pentru că și astăzi părinții se așteaptă ca ai lor copii să ajungă acasă la o anumită oră. Totuși, lucrurile au devenit mult mai relaxate, iar obligația de a fi acasă, de exemplu, la ora 22.00 nu mai este la fel de frecventă ca în trecut.
Jurnalista specializată în sănătate Shannon Conner explică faptul că stabilirea unor limite clare legate de activitățile adolescenților îi ajută să ia decizii responsabile și să își formeze obiceiuri sănătoase. Ea subliniază că impunerea unei ore de venire acasă este o parte importantă din acest echilibru.
Copiii de azi pot spune că o astfel de regulă îi face să se simtă controlați, însă scopul real este siguranța lor și sprijinul în luarea unor decizii bune. Adolescenții din anii 1980 înțelegeau acest lucru și, chiar dacă nu le plăcea întotdeauna, respectau regula. Familiile de azi pot învăța din această regulă.
Pe lângă respectarea orei de venire acasă, părinții din anii 1980 știau unde se află copiii lor și cu cine își petrec timpul. Ar putea părea că acest lucru este mai ușor astăzi, când copiii pot trimite mesaje oricând își schimbă locația, însă în realitate nu mai este la fel de important pentru părinți să știe ce fac copiii lor, comparativ cu trecutul.
În prezent, mulți părinți consideră suficient să urmărească locația copilului pe telefon.
Un studiu realizat de Pew Research Center arată că 25% dintre părinții tinerilor adulți recunosc că fac acest lucru. Această practică afectează însă relația de încredere dintre părinți și adolescenți. Psihologul clinician specializat în dezvoltare Meg Jay explică faptul că monitorizarea constantă a locației încalcă autonomia și intimitatea copilului și are efecte negative inclusiv asupra părintelui.
Este adevărat că nici în anii 1980 adolescenții nu spuneau mereu exact unde sunt și cu cine se află, însă exista o cultură clară a responsabilității și a comunicării. Acea deschidere și acel nivel de încredere sunt importante și astăzi.
În trecut, copiii nu primeau bani de buzunar doar pentru că existau. Ei munceau, la fel ca restul familiei. În multe case existau liste clare cu sarcini, iar fiecare membru știa ce are de făcut. Dacă nu îți îndeplineai responsabilitățile, existau consecințe.
Academia Americană de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului arată că cei care participă la treburile casei pot avea o stimă de sine mai ridicată, devin mai responsabili și sunt mai bine pregătiți să facă față frustrării, dificultăților și amânării recompenselor. Aceste abilități contribuie la succesul școlar, profesional și relațional.
Copiii de azi încă fac treburi în casă, însă programul încărcat de școală, activități extrașcolare și timpul petrecut în fața ecranelor face ca implicarea lor să fie uneori trecută cu vederea. Beneficiile sunt clare, iar copiii pierd mult dacă nu sunt implicați de mici.
Societatea actuală pune un accent puternic pe consum, iar presiunea de a avea mereu cele mai noi produse este mare. Telefoane, mașini, electrocasnice, toate par să fie dorite în cea mai recentă variantă. În anii 1980, lucrurile stăteau diferit. Familiile erau mai cumpătate și nu simțeau nevoia să cumpere constant lucruri noi.
Aja Evans, consilier în sănătate mintală și terapeut financiar, spune că nu este greșit să îți cumperi din când în când ceva ce îți dorești, dacă rămâi atent la motivele tale. Ea recomandă să te întrebi ce se întâmplă cu tine emoțional, dacă faci o achiziție din supărare sau din speranța că acel obiect îți va rezolva problemele.
De cele mai multe ori, te poți descurca fără lucrul pe care crezi că îl ai nevoie urgent. Asta nu înseamnă să renunți complet la lucrurile frumoase, ci să fii prudent. În anii 1980, multe familii respectau această regulă. Familiile de azi, preocupate de consum, pot avea de câștigat dacă o redescoperă.
Astăzi, mulți copii ajung acasă de la școală și se așază imediat pe canapea cu telefonul sau tableta, petrecând ore întregi pe rețelele sociale sau în jocuri. Temele există, dar nu reprezintă o prioritate. În anii 1980, copiii erau așteptați să își facă temele imediat după școală, înainte de orice activitate distractivă.
Joyce Epstein, codirector al Centrului pentru Parteneriat Școală Familie Comunitate de la Universitatea Johns Hopkins, explică faptul că temele aparțin elevului, însă o activitate bine gândită poate implica părinții într-un mod colaborativ. Datele arată că, atunci când sarcinile sunt bine concepute, mai mulți copii le finalizează, interacționează cu familia și îi ajută pe părinți să înțeleagă mai bine ce se întâmplă la școală.
Există dezbateri legate de utilitatea temelor, însă specialiștii consideră că sarcinile potrivite pot influența pozitiv succesul școlar. Nu este nevoie ca întreaga viață a copilului să se învârtă în jurul temelor, mai ales după o zi lungă de școală. Totuși, acordarea priorității și a timpului necesar este o lecție pe care familiile din anii 1980 o cunoșteau bine.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Mai există astăzi o oră clară de culcare? Mulți părinți stabilesc o oră la care copiii trebuie să fie în pat, iar copiii ajung, într adevăr, în pat la acea oră, însă asta nu înseamnă că dorm. Accesul la telefoane și alte dispozitive face ca mulți copii să stea treji și să deruleze ecranul în loc să se odihnească.
National Sleep Foundation confirmă că mersul la culcare la aceeași oră în fiecare seară este benefic. Un program de somn regulat influențează pozitiv sănătatea mintală și fizică, dar și performanța zilnică. Somnul suficient, obținut printr-un program constant, ajută la gestionarea stresului zilnic și reduce impactul situațiilor negative minore.
În anii 1980, ora de culcare era o regulă de bază. Așa cum copiii aveau o oră de venire acasă, aveau și o oră la care trebuiau să doarmă. Existau ocazii speciale care mai schimbau programul, însă, în general, regula era respectată. Familiile beneficiau de un program de somn stabil, de care și familiile de azi ar putea profita.
În anii 1980, copiii nu vorbeau urât cu adulții. Respectul față de cei mai în vârstă era format de la vârste mici și era susținut de exemplul părinților, care arătau același respect celor mai în vârstă decât ei. Era obișnuit să auzi formule de politețe precum „da, doamnă” sau „nu, domnule”, iar lipsa de respect nu era tolerată.
Asta nu înseamnă că cei mici de azi sunt lipsiți de respect, însă diferența este vizibilă. Manierelor li se acordă mai puțină importanță, iar mulți copii nu mai arată adulților respectul așteptat. Mai îngrijorător este faptul că, în prezent, mulți oameni cer respect, indiferent de modul în care îi tratează pe ceilalți.
Organizația Visiting Angels, furnizor de servicii de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici, explică de ce respectul este important. Prin respect, sunt onorate contribuțiile vârstnicilor și este construită o societate bazată pe bunătate, empatie și relații autentice. Astfel, toate generațiile pot colabora pentru un viitor mai bun.
Astăzi se vorbește frecvent despre limitarea timpului petrecut în fața ecranelor, însă în anii 1980 acest subiect nu era la fel de prezent. Existau mult mai puține ecrane. La fel ca acum, familiile se adunau în jurul televizorului în momentele libere, însă știau când să îl oprească.
Un studiu publicat în International Journal of Behavioral Nutrition and Physical Activity arată că persoanele care se uită la televizor mai mult de patru ore pe zi au un risc cu 28% mai mare de demență, cu 35% mai mare de depresie și cu 16% mai mare de boala Parkinson. Statul prelungit în fața televizorului nu este o alegere sănătoasă.
Familiile știau acest lucru și în trecut. Se bucurau de emisiunile preferate, însă se implicau și în alte activități și acordau timp mișcării. Echilibrau timpul petrecut la televizor cu activități mai benefice pentru viața de familie. În contextul actual, familiile pot învăța din acest model.
Astăzi, plictiseala duce aproape automat la telefon și la verificarea rețelelor sociale sau a știrilor. În anii 1980, smartphone-urile nu existau, iar această opțiune nu era posibilă, deși existau și atunci activități mai puțin sănătoase pentru a umple timpul. Familiile înțelegeau însă importanța ieșitului afară și a timpului petrecut în aer liber.
Un studiu publicat în revista Environmental Research arată că timpul petrecut afară aduce multiple beneficii, de la scăderea nivelului de cortizol până la reducerea riscului de mortalitate. Într-o lume dominată de tehnologie, pauzele în aer liber aduc beneficii clare pentru sănătate.
În anii 1980, ieșitul afară era un lucru firesc. Părinții nu trebuiau să își convingă copiii să iasă din casă atunci când se plictiseau. Copiii făceau asta automat. Accentul era pus pe imaginație și pe crearea propriei distracții, lucru care ajuta dezvoltarea personală.
Astăzi, viața privată ajunge ușor la vedere pentru oricine este curios. Rețelele sociale permit o conectare permanentă, dar aduc și tendința de a împărtăși totul. Conflictele cu rudele sau dificultățile financiare ajung rapid postate online.
În anii 1980, viața personală rămânea privată. Oamenii înțelegeau că este mai bine să păstreze anumite lucruri pentru ei. Lipsa rețelelor sociale făcea acest lucru mai simplu, dar era și o atitudine general acceptată. Expunerea problemelor personale aducea mai multă tensiune.
Potrivit unei propuneri de cercetare din 2014 semnate de Justin Ames Gamache, păstrarea unor aspecte ale vieții private aduce beneficii psihologice importante, precum echilibru emoțional, o identitate stabilă și relații interpersonale mai sănătoase. Controlul asupra propriei povești reduce stresul și anxietatea și susține autonomia. Este o lecție importantă pentru familiile de azi.
Arta de a fi „un părinte decent”: Obiceiurile pe care le au acești părinți, recomandate de psihologi
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
