În fiecare clasă există întotdeauna un copil cu comportament agresiv. Părinții altor elevi tind să vorbească de rău despre comportamentul său rău, interzicându-le copiilor să se joace cu el și cerând autorităților școlare o supraveghere mai mare.
Dacă situația este nesustenabilă, ei decid să discute cu părinții „oaia neagră”. Ce se întâmplă când părinții apără comportamentul prost al copiilor agresivi?
Acești copii sunt de cealaltă parte a mobbingului, ei sunt cealaltă față a aceleiași monede. Ei sunt celelalte victime ale agresiunii.
Cele pe care nimeni nu le ia în considerare, având în vedere că de obicei ne concentrăm pe copiii atacați, fără să ne dăm seama că atacatorii pot deveni și ei înșiși victime.
Tinerii atacatori nu sunt foarte conștienți de daunele pe care le fac și nu prevăd consecințele acțiunilor lor.
Dar cum să te descurci cu copiii agresivi? Ce determină un copil să atace pe altul? Cine este de vină?
Atitudinea părinților copilului violent tinde să se repete: ei nu îl ceartă și chiar scuză comportamentul rău al copilului lor, protejându-l cu fraze care plasează copilul agresiv în rolul de victimă. Punând copilul atacat să stea în locul acuzatului, acești părinți spun: „A reacționat așa pentru că nu l-au lăsat și pe el să se joace”, „L-a lovit pentru că au răs de el”.
Se străduiesc din greu să găsească motive care să justifice agresiunea, dar se sustrag de la scuzele referitoare la copilul care este victima cruzimii propriului copil. Înțelegem astfel comportamentul rău al copilului, observând absența limitelor și sprijinul părinților săi, care îi minimizează sau ascund greșelile.
O primă măsură de importanță vitală ar fi depunerea unei plângeri la autoritățile școlare, cerând ca supravegherea copilului să fie sporită.
Un alt instrument fundamental este dialogul cu copiii voștri. Este vorba despre a le oferi ”arme” cu care să facă față agresiunii.
Nu recomandați niciodată să răspundă la violență cu mai multă violență. Ei trebuie învățați să mențină și să manifeste o atitudine încrezătoare cu care să răspundă verbal, să dezorienteze hărțuitorul.
Foto: RDNE Stock Project/ Pexels
Dacă școala nu răspunde la plângerile legate de comportamentul unui copil și părinții copilului nu cooperează pentru a-l opri, puteți lua în considerare depunerea unei plângeri oficiale la Inspectoratul Școlar. Este posibil ca și copiii agresivi să fi suferit violență larândul lor.
Deși adulții acuză un copil că dorește să provoace suferință altuia, psihologii susțin că, în realitate, acești copii agresivi suferă de deficiențe psihoafective, cum ar fi lipsa empatiei. Sunt copii care nu evaluează corect consecințele comportamentelor lor.
Potrivit numeroaselor studii, cei mai mulți atacatori sunt copii care au avut probabil experiența tristă de a fi victime ale agresiunii la școală sau chiar ale violenței în familie. Asta înseamnă că se transformă în călăi atunci când au un trecut de victime.
În consecință, rolul adulților, al familiilor și al autorităților școlare este de o importanță fundamentală în identificarea, prevenirea și rezolvarea acestor situații. Cu toate acestea, în viața de zi cu zi, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil