Intrăm în oricare dintre clasele din școlile noastre, ce putem observa? Copii care stau în bănci, în mare parte tăcuți, atenți la ceea ce le explică profesorul, cineva desenează, alții iau notițe, alții se uită pe fereastră...
Așa a fost întotdeauna, lecțiile sunt în esență „statice”, în ciuda cercetărilor care demonstrează că jocurile și în special jocurile în mișcare sunt cele care stimulează cel mai mult mintea.
”Mișcarea ar trebui să fie o parte integrantă a lecțiilor” este ceea ce susține Aleta Margolis, fondatoare și director executiv al Center for Inspired Teaching, o organizație non-profit din Washington:
„Timpul de joc liber construiește sistemele de echilibru ale copiilor, dar trebuie să subliniem și rolul important pe care mișcarea fizică îl poate și ar trebui să îl joace în sala de clasă. Pe măsură ce învățăm să creăm lecții în care elevii își folosesc corpul pentru a explora concepte de matematică și alfabetizare, creierul lor va fi mai stimulat să învețe.”
Într-un interviu acordat WashingtonPost, Aleta Margolis a explicat: „Meseria mea este să motivez un grup de oameni talentați și să inspir profesorii să fie inovatori și pasionați de munca lor. Cred că profesorii sunt cheia reformei educației. Motivându-i, ei vor scoate la iveală ce e mai bun din copii.”
Asta înseamnă că la școală trebuie să te miști, evident că nu ar trebui să-ți imaginezi că citești o carte alergând pe birou, ci de exemplu învățând echivalențe cu ajutorul obiectelor sau măsurând distanțele dintre bănci... sau învățând geometria desenând cercuri sau pătrare cu obiecte găsite în clasă, mai degrabă decât folosind fotocopii prefabricate.
Învață geografia deplasându-te dintr-o regiune în alta desenată pe sol cu bandă adezivă sau învață unde sunt localizate venele corpului încercând să numere bătăile inimii după exercițiu fizic și apoi să creeze grafice capabile să reprezinte variațiile... tot în ordine să unească diferite discipline în timpul orei de predare și totul se practică într-o manieră non-statică.
În toate acestea, există cei care își imaginează deja haosul într-o clasă de 20 de copii zbuciumați, dar nu este cazul. Mișcarea nu trebuie să aducă haos ci totul trebuie făcut întotdeauna cu respect și atenție față de profesorul care explică, într-adevăr în acest fel profesorul le cere să facă o treabă mult mai complexă decât pur și simplu „să stea și să asculte”, îi implică să se concentreze asupra mai multor lucruri în același timp.
De exemplu, atunci când copiii stau pe o minge de yoga și trebuie să se concentreze pe menținerea echilibrului, îi ajută să aibă grijă de ei înșiși și de ceilalți, să împartă spațiu, să învețe autocontrolul și să crească dezvoltarea socio-emoțională.
Cea mai mare problemă, explică întotdeauna Aleta Margolis, este să-i înveți pe profesori această metodă de a-și angaja elevii - atât fizic, cât și intelectual; ei trebuie să învețe să recurgă la noi metode de rezolvare a problemelor, de construire a comunității și, mai ales, de a comunica cu cei din jur: acest proces îi invită pe profesori să-și abandoneze zona de confort și să-și reexamineze rolul în școală.
Dar, Aleta Margolis crede că merită, deoarece educația superioară, oferită de profesori care au o bună pregătire și sprijin, ridică sălile de clasă din locuri statice în medii de învățare vibrante.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil