Adina Horga, specialist în educație, vorbește despre felul în care ne educăm copiii în zilele noastre comparativ cu perioada părinților noștri.
Experta crede că părinții din noua generație au tendința să se îndepărteze de felul în care au fost ei educați în perioada, poate, post-comunistă. Aceasta subliniază faptul că e important de știut că, într-adevăr, condițiile de viață s-au schimbat semnificativ în comparație cu acea perioadă. Copiii se nasc acum în era tehnologiei.
Adina Horga mai spune că o problemă în zilele noastre este legatăși de accesul la prea multă informație.
„Aș spune că e un cumul de toate. Acum depinde la ce perioadă ne raportăm. Ai menționat bunicii. M-aș raporta, să ne fie mai confortabil tuturor, la o perioadă mai apropiată nouă. Educația părinților noștri. Aia pe care am primit-o noi. Cu siguranță, ce putem să spunem este că condițiile de viață și tot ceea ce se întâmpla în cadrul social, cadrul familiei, era complet diferit față de ceea ce se întâmplă acum. În momentul de față copilul când se naște, se naște deja cu o realitate nouă, respectiv prezența tehnologiei în viața lui.
Copilul se naște, părintele, tatăl îl pozează poate chiar în camera de naștere și ulterior fiecare moment al vieții lui este surprins de camera foto a telefonului. Părintele ca model este în jurul lui, în casa, în mediul lui securizant, cu acest aparat în mână, așa ca ei se nasc cu o total altă percepție asupra mediului înconjurător. Și bineînțeles modul nostru de raportare la tot ce înseamnă educație are deja pe lângă tehnologie foarte multă, uneori aș putea spune prea multă informație poate.
Cantitativ putem să o luăm așa, informația poate fi extrem de utilă. Cred că una dintre problemele care au apărut în parentingul modern, de fapt, este această nevoie de a mă îndepărta de felul în care a făcut educație părintele meu, poate într-o eră post comunistă. Și felul în care eu vreau să nu se mai întâmple așa, vreau să fie diferit și atunci alerg poate inconștient către multă informație pe care vreau să o asimilez, dar deja structura mea este formată. Fiecare dintre noi ne purtăm părintele în interiorul nostru.
Așa că anularea totală a felului în care m-a crescut părintele meu și îmbrățișarea unei modalități noi, din punctul meu de este greșită pentru ca își pierde autenticitatea educației. Copiii noștri au nevoie ca noi să fim autentici, să fim noi, cu toate părțile pe care le-am asimilat de-a lungul vieții.
Deci, aici cred ca avem nevoie ca societate parentală, mai ales în țara noastră, în România, să mai lucrăm puțin”, a explicat Adina Horga, specialist în educație și fondatoare a grădinițelor Bergman Nature Kindergarten, în cadrul unui podcast, moderat de doctor Mihail.
SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Specialista în educație mai punctează faptul că, uneori, părinții din noua generație, uită să se mai folosească de instinctul de bază și reacționează în anumite situații așa cum au citit ei într-o carte de parenting.
„Instinctivul a cam murit pe drum, in sensul in care ne este străin naturalul, ne este străin conceptul de vulnerabilizare în fața părintelui. Părintele în momentul în care este în parc, copilul lui are un conflict, o trăire emoțională inevitabilă. De obicei, încearcă să P reprime și-și aduce aminte de la pagina X din cartea Y că așa trebuie făcut. Dar, e important să avem mai mult curaj, să avem mai multă încredere în instinctele noastre parentale și să mă vulnerabilizez destul de mult în fața copilului.
Adică pot să-i spun nu mi-a plăcut că ai făcut asta, consider ca am putea data viitoare să discutăm și să facem altfel lucrurile. E puțin o înțelegere defectuoasă a conceptului de iubire necondiționată. Iubirea necondiționată nu se referă la creșterea copilului fără limite, fără cadru, fără reguli, fără predictibilitate. În ziua de astăzi, părintele lasă prea mult frâiele în mâinile copilului și asta este o greșeală pe care o facem pentru că trebuie să ne aducem aminte de vârsta de dezvoltare pe care o are copilul nostru și în momentul în care noi lăsăm frâiele mult prea mult și vine respensabilitatea aceasta parentala pe umerii copilului, pe el îl copleșește, nu-l ajută.
Iubirea necondiționată înseamnă să-mi asigur copilul ca în orice moment, indiferent de greșelile pe care le face, eu sunt acolo. Dar asta nu mă face pe mine să nu am stări, să nu am emoții”, a mai explicat specialista.
CITEȘTE ȘI
Vrei ca al tău copil să aibă cu adevărat succes? „Nu face asta”, avertizează o cercetătoare
20 de lucruri pe care le făceam cu toții în copilărie, înainte ca telefoanele să preia controlul
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
