Unele au traversat secolele și sunt folosite în continuare, în timp ce altele au devenit atât de rare încât par desprinse dintr-o cronică medievală.
În Țara Românească, Moldova și Transilvania, alegerea prenumelui era influențată de religie, de tradiția familiei, dar și de contextul cultural al vremii. Astfel, alături de nume creștine pe care le recunoaștem imediat, existau numeroase prenume de origine sau influență slavă.
Printre prenumele masculine întâlnite în urmă cu câteva secole se aflau Radu, Vlad, Stan, Tudor, Ștefan, Ioan, Petru, Gheorghe, Nicolae, Mihail și Dumitru.
O parte dintre ele au rezistat remarcabil de bine trecerii timpului. Un băiat numit Radu, Vlad sau Tudor nu ar atrage deloc atenția astăzi, deși aceste prenume erau purtate și de oameni care trăiau cu sute de ani în urmă.
În special numele provenite din tradiția creștină au fost transmise din generație în generație, obiceiul de a boteza copiii după sfinți contribuind la păstrarea lor.
Mult mai interesante pentru omul de astăzi sunt prenumele care au dispărut aproape complet din uz sau care au devenit extrem de rare.
Un băiat născut în urmă cu aproximativ cinci secole putea purta un prenume precum Pârvu, Manea, Badea, Stanciu, Staico, Ivașcu, Miclea, Danciu, Costea, Drăghici, Dobromir sau Socol.
Și Neagoe era folosit ca prenume, cel mai cunoscut exemplu rămas în istorie fiind domnitorul Neagoe Basarab.
La vremea respectivă, aceste nume nu aveau caracterul neobișnuit pe care îl au pentru noi. Ele făceau parte din lumea în care trăiau oamenii și reflectau influențele culturale și lingvistice ale epocii.
Un alt prenume întâlnit de secole este Dragomir. Deși astăzi este mult mai rar decât Andrei, Alexandru sau David, numele nu a dispărut complet.
Tot din vechiul fond de nume întâlnim forme precum Dobromir sau Drăghici, care astăzi sunt mult mai puțin obișnuite ca prenume.
Existau și forme care ne sunt cunoscute în prezent mai ales pentru că au devenit, de-a lungul timpului, nume de familie. Stoica, Oprea sau Preda, de exemplu, au o istorie veche în onomastica românească și au fost folosite și ca nume personale.
Dacă am aduna câteva dintre prenumele masculine întâlnite în spațiul românesc medieval, lista ar putea arăta astfel:
Radu, Vlad, Neagoe, Pârvu, Stan, Stanciu, Stoica, Manea, Badea, Barbu, Dragomir, Dobromir, Drăghici, Ivașcu, Staico, Socol, Miclea, Costea, Danciu, Oprea, Preda, Tudor, Dumitru, Ștefan, Ioan, Petru, Gheorghe, Nicolae și Mihail.
Diferența dintre aceste prenume și cele preferate astăzi arată cât de mult se poate schimba moda numelor de la o generație la alta. În timp ce Radu, Vlad, Tudor sau Ștefan au reușit să traverseze secolele, prenume precum Pârvu, Staico, Miclea sau Ivașcu au rămas mai degrabă legate de lumea documentelor și a poveștilor medievale.
Iar peste alte câteva sute de ani, este posibil ca unele dintre prenumele extrem de populare astăzi să li se pară generațiilor viitoare la fel de neobișnuite precum ni se par nouă acum cele purtate de băieții de acum cinci secole.
