Pe 17 octombrie, în sectorul 5 al Bucureștiului, lângă Liceul „Dimitrie Bolintineanu”, o explozie puternică a avariat 15 săli de clasă, a spart geamuri, a produs zgârieturi la unii elevi și a determinat mutarea cursurilor în regim online pentru o săptămână. Într-o astfel de situație, copiii trec prin reacții fizice și psihice complexe.
Am stat de vorbă cu psihologi și m-am documentat. Iată ce merită să știi ca părinte, ca să poți reacționa corect și să sprijini copilul tău.
Când apare un eveniment brusc, un zgomot puternic, o explozie, o mișcare violentă, corpul trece instant în „mod supraviețuire”. Sistemul nervos simte pericolul și activează răspunsul de stres: adrenalina crește, pulsul se accelerează, respirația se scurtează, mușchii se încordează.
La copii aceste reacții pot fi mai intense, pentru că sistemul lor nervos este în dezvoltare.
Mintea încearcă să interpreteze ce se întâmplă: „Este pericol?”, „Unde mă adăpostesc?”, „Cum scap?” În acest proces, gândurile sunt adesea fragmentate, confuze și derutante.
Unii pot disocia, adică să se simtă spectatori, ca și cum s-ar uita la scenă de la distanță, mai ales dacă șocul e mare, potrivit National Child Traumatic Stress Network.
Dacă trauma persistă sau nu este gestionată, pot apărea efecte mai durabile: tulburări de somn, coșmaruri, dificultăți de concentrare, anxietate, retragere socială sau reacții comportamentale imprevizibile, conform ScienceDirect.
Studiile arată că, în zone de conflict sau după detonări, copiii pot manifesta simptome asociate cu stres post-traumatic (PTSD). De exemplu, într-un raport al organizației AOAV, 92,8 % dintre copiii participanți la un studiu după un eveniment exploziv au manifestat simptome psihologice semnificative.
În literatura pediatrică, se discută despre „trauma toxică”, o stare în care expunerea repetată sau severă la stres perturbă modul în care creierul, sistemul imunitar și răspunsul hormonal dezvoltă în copil.
Nu toți copiii reacționează la fel. Iată câteva semne la care părintele sau profesorul ar trebui să fie atent:
Respirație foarte rapidă, sufocare, tremur
Palpitații, bătăi accelerate ale inimii
Pare pierdut, spune că „nu știu ce se întâmplă”
Plâns intens, țipete, cer scaun, căutare de protecție fizică
Înghețare (refuz să se miște) sau fuga bruscă
Dificultatea de a vorbi coerent sau de a articula fraze
Simptome fizice: greață, dureri de cap, dureri de stomac
Stare de confuzie sau orientare incertă
Evitarea discuției despre ce s-a întâmplat sau retragere
Coșmaruri, neliniște, somn agitat (în zilele care urmează)
De exemplu, resurse psihologice pentru situații dezastruoase recomandă „prim ajutor psihologic” (Psychological First Aid), care urmărește reducerea stresului imediat și facilitarea accesului la sprijin suplimentar, potrivit American Psychological Association.
Ca părinte, reacția ta imediată contează. Copilul te privește ca reper principal. Dacă tu rămâi calm, îi transmiți siguranță.
Este important să te apropii fizic, să-l protejezi de pericolul direct și să folosești cuvinte simple. Spune-i că ești lângă el și că situația este sub control. Nu-l bombarda cu întrebări și nu-l forța să vorbească. Lasă-l să plângă dacă are nevoie.
Mângâierea sau atingerea blândă pot liniști un copil speriat, dar doar dacă acceptă contactul. Oferă-i o ancoră în prezent prin activități simple, cum ar fi desenul sau un joc liniștit.
Evită imaginile violente și știrile despre eveniment, care pot amplifica frica. În zilele următoare urmărește atent cum se simte și cum se comportă. Dacă semnele de panică persistă, apelează la un psiholog specializat în traumă infantilă.
Un psiholog clinician pentru copii spune că în astfel de momente „copiii caută o ancoră emoțională. Nu au nevoie de explicații complicate. Au nevoie să simtă că nu sunt singuri și că cineva le oferă protecție reală”.
Experții explică faptul că „inclusiv copiii mai mari pot rămâne blocați în starea de alertă. Zgomotele bruște, apropierea de geamuri sau chiar întoarcerea la școală pot declanșa reacții neașteptate. Dacă intervenția se face rapid, riscul de traume durabile scade semnificativ”.
Prevenția joacă un rol vital. Discută cu copilul despre ce trebuie să facă în caz de urgență. Explică-i pe înțelesul lui unde să se adăpostească și pe cine să caute.
Asigură-te că școala are planuri clare de evacuare și că profesorii știu cum să reacționeze.
Vorbește zilnic cu copilul, chiar dacă pare bine. Uneori, teama nu apare imediat.
Evită să minimalizezi ceea ce simte. Dacă frica persistă, cere ajutor specializat. Sprijinul emoțional oferit imediat după o criză reduce mult riscul ca frica să se transforme în traumă.
Copiii nu uită ușor evenimentele șocante. Dar dacă primesc sprijin corect, pot învăța să își gestioneze frica și să își recapete sentimentul de siguranță.
Ceea ce spui, cum te comporți și cât de prezent ești pot face diferența între o amintire dificilă și o rană emoțională care persistă.
Elevi răniți după explozia violentă de lângă Liceul „Dimitrie Bolintineanu” / VIDEO
Explozie lângă Liceul Bolintineanu din București! Planul Roșu activat / VIDEO
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
