Mult timp, școala a fost locul unde elevii erau apreciați pentru răspunsurile corecte. Profesorii lăudau elevii care ridicau primii mâna, care memorau perfect și care aveau întotdeauna replica potrivită. Astăzi, însă, cercetările educaționale arată că acest model nu mai reflectă realitatea lumii în care copiii vor trăi.
Succesul nu mai depinde de cât de repede găsești un răspuns, ci de cât de bine știi să pui întrebarea potrivită și să cauți soluții.
SURSA FOTO: freepik.com @Frolopiaton Palm
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) subliniază, în raportul „Future of Education and Skills 2030”, că elevii de azi vor lucra în domenii care încă nu există. Astăzi informația este la un clic distanță, iar valoarea nu mai stă în memorie, ci în gândirea critică, adaptabilitate și creativitate.
Cercetătorul Tony Wagner, de la Harvard Graduate School of Education, afirmă că sistemul tradițional de educație a fost construit pentru o epocă industrială, în care ascultarea și precizia erau abilități importante. Astăzi, spune el, copiii trebuie să învețe să gândească, să întrebe și să colaboreze: „Nu vrem copii care știu totul, ci copii care știu cum să învețe totul”.
Un studiu publicat în 2024 de Frontiers in Psychology arată că elevii care participă regulat la activități care încurajează analiza, compararea surselor și argumentarea logică au rezultate academice mai bune și reușesc să transfere cunoștințele mai ușor între materii.
Cu alte cuvinte, învățarea profundă nu se bazează pe răspunsuri corecte, ci pe capacitatea de a gândi și de a înțelege procese.
Conform unui raport UNESCO din 2023, peste 70% dintre angajatorii intervievați consideră că abilitățile cognitive complexe, precum gândirea critică și rezolvarea de probleme, sunt mai importante decât cunoștințele teoretice.
Totuși, majoritatea școlilor continuă să evalueze performanța prin memorare.
Psihologul american Carol Dweck, de la Universitatea Stanford, explică acest fenomen prin diferența dintre „mentalitatea fixă” și „mentalitatea de creștere”. Copiii educați să creadă că inteligența este ceva stabil caută doar să dea răspunsul corect. Cei care sunt învățați să vadă greșeala ca pe o parte normală a procesului de învățare devin mai curajoși, mai flexibili și mai motivați.
O învățătoare cu experiență de peste 20 de ani, observă această schimbare în fiecare generație.
„Copiii întreabă mai mult și se plictisesc de exerciții repetitive. În trecut, un elev bun era cel care asculta și reproducea. Acum, un copil bun este cel care întreabă de ce, care vrea să înțeleagă cum funcționează ceva”, susține cadrul didactic.
Ea povestește despre o lecție de științe la clasa a III-a. „Îi învățam despre evaporare. Un elev m-a întrebat dacă apa care dispare dintr-o baltă ajunge în nori. I-am spus că da și l-am rugat să explice de ce crede asta. A început o discuție între toți elevii. N-am mai deschis manualul. Am învățat mai mult în acele 15 minute decât în trei ore de teorie”.
Acest tip de experiență este confirmat și de cercetările din domeniul neuroeducației. Studiile efectuate de Massachusetts Institute of Technology (MIT) arată că atunci când copiii sunt încurajați să pună întrebări, se activează mai multe zone ale cortexului prefrontal, responsabile cu raționamentul, memoria de lucru și învățarea pe termen lung.
SURSA FOTO: freepik.com @konstantinraketa
Gândirea critică nu este un talent, ci o abilitate care se exersează. Profesorii o pot stimula prin întrebări deschise, discuții și activități care cer argumente, nu doar răspunsuri. Acasă, părinții au un rol important.
Când copilul întreabă „de ce”, nu te grăbi să-i oferi răspunsul. Întreabă-l mai întâi ce crede el. Chiar dacă explicația este greșită, procesul de reflecție contează mai mult decât rezultatul. De fiecare dată când copilul este provocat să gândească singur, își antrenează creierul să caute soluții și să facă legături.
Un exemplu vine dintr-un program educațional pilot din Finlanda, unde lecțiile de știință includ o fază numită „întrebarea de pornire”. Copiii sunt rugați să formuleze o întrebare despre un fenomen, iar întreaga oră se construiește pornind de la acea curiozitate.
Rezultatele programului au arătat o creștere cu 18% a nivelului de implicare și cu 12% a reținerii informațiilor.
Daniel Willingham, cercetător în științele cognitive la University of Virginia, explică faptul că memoria pe termen lung se activează doar atunci când mintea lucrează activ cu informația: „Creierul nu reține ce i se spune, ci ce procesează”.
De aceea, orele bazate pe dialog, întrebări și gândire critică produc o învățare reală.
Raportul OECD Skills Outlook 2024 arată că abilitățile cognitive de nivel superior, cum ar fi analiza și evaluarea informației, sunt acum principalele competențe cerute de angajatori în toate domeniile. Cu alte cuvinte, copilul care învață să pună întrebări devine adultul care găsește soluții.
Tot mai multe sisteme școlare încep să schimbe modul de predare. În Danemarca, Japonia și Canada, evaluările includ rubrici care măsoară capacitatea elevului de a formula ipoteze și de a colabora.
În România, unele școli, prea puține însă, și ONG-uri educaționale introduc deja programe de învățare bazate pe proiecte, unde copiii investighează teme reale din comunitatea lor.
Această abordare îi pregătește pentru o lume în care tehnologia poate oferi răspunsuri, dar nu și gândire critică.
Părinții pot sprijini această transformare în fiecare zi. În loc să apreciezi doar nota de zece, laudă efortul și curiozitatea. Când copilul pune o întrebare dificilă, nu o evita. Spune: „Nu știu, dar hai să aflăm împreună!” Acest tip de dialog îl învață că învățarea este un proces comun, nu o competiție.
Profesorii pot face o schimbare puternică: în loc să înceapă lecția cu „cine știe răspunsul?”, pot întreba „cine are o întrebare?”. Această mică inversare schimbă complet dinamica clasei. Copiii încep să gândească, nu doar să repete.
A avea răspunsul nu mai este semnul inteligenței. În lumea de azi, cheia succesului este curiozitatea. Copilul care știe să caute, să întrebe și să înțeleagă mecanismele din spatele lucrurilor va fi pregătit pentru orice domeniu.
Viitorul nu le va cere copiilor să știe totul, ci să învețe continuu. Iar acest lucru începe cu o simplă întrebare: „De ce?”.
Trei tipuri de abilități sociale pe care copiii nu le învață în școală, dar contează mult în viață
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
