Cum se manifestă vulnerabilitatea adolescenților care emigrează

Cercetarea este realizată de Tatiana Roșca și Adelina Negrea, prima având la data publicării studiului, statutul de Doctorand, asistent universitar la Universitatea de Studii Europene din Moldova  și cea de-a doua, statutul de studentă anul III, Facultatea Psihologie și Asistență Socială și Universitatea de Studii Europene din Moldova. Afirmația unui tânăr chestionat în programul de cercetare este pe cât de simplă, pe atât de dramatică: „Umblam haotic prin casă și eram confuz, după care m-am trezit aici”. (A., 20 de ani)”. 

După cum au notat autoarele în abstractul articolului „lucrare își propune să exploreze elementele de risc care pot provoca disconfort fizic și mintal la adolescenții imigranți moldoveni în diferite faze ale migrației: premigrație, migrație și postmigrație. Se concentrează în special pe vulnerabilitățile inerente procesului de aculturație, legat de rolurile exercitate de familie, grupul de semeni, de prieteni și pe complexitatea împletirii dinamicilor traumelor din trecut cu dificultățile prezentului și perspectivele nepromițătoare ale viitorului”. 

După cum reiese din studiu, șocul cultural este factorul cel mai important pe care îl confruntă o persoană care decide să se mute într-o altă țară. Printre părinții acestui concept numit „șoc cultural” se regăsește antropologul canadian Kalervo Oberg, care a studiat fenomenul încă din 1960. 

Șocul cultural poate fi privit ca o formă de dezorientare a individului în momentul în care este nevoit să experimenteze alte tipuri de obiceiuri și reguli, cu care nu este obișnuit. Etapele și stagiile adaptării le-am enumerat într-un articol precedent. 

Autoarele își motivează cercetarea pornind de la faptul că „în ultimul timp se constată o incidență ridicată de anxietate, depresie, sindrom posttraumatic, abuz de substanțe și fantezii suicidale în rândul migranților legate de procesele aculturative, cât și de diverse traume, discriminare, rasism și xenofobie evenimente corelate nemijlocit fazelor migrației. De aceea nu există o modalitate obiectivă de a cuantifica natura traumatică al evenimentului migrator, intensitatea acestuia, variind de la un individ la altul, ca urmare a împletirii numeroaselor variabile, legate de caracteristicile subiective și de experiențele trăite, atât de fluctuante în sfera sentimentelor și al stărilor de spirit. Totodată, vulnerabilitatea „înflorește chiar din mugurii fragilității, definită ca o stare dinamică, hrănită de pierderi și răni de ordin psihic, fizic și social, fiind interpretată deseori ca sindrom fiziopatologic, acumulat progresiv, de natură funcțională și clinică, a individului ce nu s-a putut isprăvi cu anumite dificultăți”, susțin Roșca și Negrea. 

SURSA FOTO: pexels.com

Un prim factor de adaptare  „ajustare culturală” constă în învățarea limbii țării gazdă. Acesta este un factor decisiv pentru ca un individ să se adapteze, întrucât prin cunoașterea dobândită poate avea un acces mai direct la cultura care l-a asimilat și poate face comparații și diferențe între lumea din care a plecat și cea înspre care s-a dus. Desigur, fiecare caz este diferit, de la persoană la persoană, nivelul cultural, educația, genul, așteptările pe care aceasta le are fiind factori care pot reduce timpul de adaptare. 

Roșca și Negrea prezintă rezultate din discuții. Iată unul dintre ele: „Vreau să vă zic doar un lucru. Ei trebuie să înțeleagă că noi suferim. Sentimentul de a fi departe de toată familia, de a fi „nimeni” în Moldova și „ai nimănui” aici, este o enormă suferință”. (O., 20 de ani). 

După ani buni, suferința persistă 

„Analizând cuvintele acestui adolescent, observăm clar separarea pe care o reflectă în cuvintele spuse prin „noi, migranții” care redau o încărcătură enormă de experiențe, nevoi, diversitate și supărare pe cei ce nu sunt capabili să-i înțeleagă pe deplin și subtil ca oameni, cu dramaticitatea sentimentelor lor interioare. Astfel, se înalță o barieră, un zid, care nici o formă de comunicare nu-l poate dizolva, suferința migranților depănându-se mai departe, mută și schimbătoare, însoțită de violență psihologică, care este tradusă prin nostalgia de casă, de locurile natale, de lipsa oamenilor dragi. Chiar și după ani buni petrecuți în Italia, suferința persistă și le alimentează pe de o parte tristețea și lipsa celor lăsați undeva în Moldova, iar pe de altă parte chinul și „zbuciumul” de a nu se simți integrați, ci dimpotrivă marginalizați de un mediu pe care-l percep ostil.”  (Tatiana Roșca & Adelina Negrea) 

„Pregătește-te, că trebuie să plecăm în Italia...”

Autoarele mai oferă un exemplu dramatic: 

„în această idee, vulnerabilitatea adolescenților poate lua naștere și în cazul când aceștia nu au fost pregătiți anterior pentru un drum pe care trebuie să-l parcurgă, cel al migrației: 

„Într-o zi a venit tata la școală și mi-a zis: hai pregătește-te, că trebuie să plecăm în Italia. Practic nu știam ce să fac. Umblam haotic prin casă și eram confuz, după care m-am trezit aici”. (A., 20 de ani), relatarea acestui adolescent scoțând în evidență faptul că decizia bruscă a părinților, aproape de momentul plecării, le generează o profundă dezorientare. Cu toate aceștia, un disconfort similar sau chiar mai intens îl pot avea și tinerii care au fost anunțați și pregătiți cu mult timp înainte de plecare, acesta traducându-se prin doliul atribuit abandonului locului de origine, a rutinei lor, al obiceiurilor și oamenilor semnificativi din viața lor, detașarea fiind și mai dureroasă în această perioadă, întrucât presupune ruperea unor prietenii create în timp, care reprezintă baza cea mai importantă în construirea lor identitară.”

SURSA FOTO: pexels.com

Câteva concluzii

Sunt mai mulți factori care generează diferențe între tipurile de migranți. Sunt  adolescenți care au fost pregătiți din timp, dar care întâmpină tot mari dificultăți atunci când trebuie să se adapteze. – „Evident că urgența plecării și intensitatea experienței de doliu și abandon, sunt strict dependente de motivațiile care au condus părinții sau chiar adolescenții să aleagă calea migrației. Aceasta variază de la cazurile în care pleacă, reunindu-se cu tata sau cu mama, care plecaseră mai înainte, din motive economice, la cazurile legate de variabila culturală, fiind fascinați de cultura occidentală și nerăbdători față de alte tradiții și modele culturale, considerate mai puțin restrictive.” (Roșca și Negrea) Autoarele mai sunt de părere „și în absența unor manifestări semnificative, legate de sănătate, „însăși călătoria și condiția imigrantului, reprezintă factori care pun adolescenții în situația de vulnerabilitate.” 

SURSA FOTO: pexels.com

Împrumutarea unor obiceiuri de la egali

„Totodată în cazul adolescenților care au aderat la modelele culturale și stilurile comportamentale ale colegilor italieni, aceștia pot fi parțial sau total respinse de către părinții acestora.” sunt de părere autoarele cercetării. Acest fapt poate depinde și de cât de bine sunt sedimentate valorile părinților, astfel încât se poate intra într-o luptă de putere între ceea ce transmit părinții și ceea ce se poate împrumuta de la semenii din țara gazdă. O perspectivă interesantă prezentată de autoare este și aceea că „se poate întâmpla ca în anumite cazuri, adolescenții imigranți să se confrunte cu o situație inversă, în special când părinții devin să depindă de adolescenți, (mai ales atunci când nu stăpânesc limba țării-gazdă), ajungând să se genereze legături de dependență în sens opus, celor experimentate în copilărie. În asemenea condiții adolescenții se află în lupta dintre procesele de redefinire ale identității referitoare la moștenirea etnică și culturală primită de la părinți și stigmatizarea socială, care explică situația de vulnerabilitate extremă în care se află” scriu acestea. 

Factorii de stres pot da naștere unor patologii mintale 

Concluziile studiului, pe care vă invităm să-l parcurgeți în întregime arată că „din reflecțiile expuse, ne permitem să afirmăm că procesul de aculturație poartă în sine o multitudine de factori de stres, care pot da naștere multor patologii mintale și fizice, deviante comportamentale, adicții, etc. Astfel, doar conjugând individualitatea, fragilitatea și potențialul adolescenților imigranți, ne dăm seama că vulnerabilitatea îi afectează pe toți cei care direct sau indirect au întreprins călătoria migrației, cu simptome de: oboseală, experiențe de renunțare și denaturare a perspectivelor, inerente acestui fenomen.”

Întrucât Republica Moldova are cercetători care s-au aplecat asupra acestor fenomene psihologice și sociale ale persoanelor care au emigrat, pe diverse categorii de vârstă, trebuie să ne exprimăm aprecierea și să le considerăm un model de bune practici. Mai ales că este cunoscut faptul că adolescența este una dintre cele mai delicate și fragile psihologic perioade din viața unei persoane. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.