Sindromul Tourette este o tulburare neurologică mai frecventă decât se crede, dar adesea rămâne nediagnosticată sau este confundată cu alte afecțiuni. Cum recunoaștem semnele? Ce opțiuni de tratament există și cum evoluează în timp?
Afectând între 0,5% și 1% dintre copiii de vârstă școlară, sindromul Tourette nu este deloc rar, însă este încă puțin cunoscut. Din această cauză, poate fi diagnosticat greșit sau ignorat, ceea ce duce la consecințe importante pentru copil și familia lui.
Dr. Ana Camacho, șefa Secției de Neurologie Pediatrică a Spitalului „12 de Octubre” din Madrid și fostă președintă a Societății Spaniole de Neurologie Pediatrică (SENEP), explică modul în care se manifestă sindromul Tourette la copii și adolescenți, precum și cum poate fi tratat eficient, notează hola.com.
Cele mai frecvente ticuri motorii implică fața și gâtul, clipitul excesiv, mișcările involuntare ale nasului sau gurii fiind printre cele mai întâlnite simptome, susține dr. Ana Camacho, neurolog pediatru.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Sindromul Tourette este o tulburare neurologică caracterizată prin prezența ticurilor motorii și vocale. La copii, acestea se pot manifesta prin mișcări ale unui braț, ale ochilor sau ale gurii, dar și prin scoaterea unor sunete sau rostirea spontană a unor cuvinte.
„Un tic poate fi la fel de simplu ca clipitul sau dresul vocii ori mai complex, cum ar fi rostirea unor cuvinte, uneori nepotrivite, sau efectuarea de mișcări elaborate”, explică dr. Ana Camacho, neurolog pediatru.
Ticurile apar brusc, se repetă rapid și sunt involuntare. Ele pot persista mai mult de un an și se pot modifica în timp. Diagnosticul de Tourette se stabilește atunci când aceste ticuri durează peste 12 luni, chiar dacă se schimbă ca formă, și nu pot fi controlate de copil.
Cele mai frecvente ticuri motorii implică fața și gâtul, cum ar fi clipitul des, mișcările involuntare ale nasului sau ale gurii. Ticurile vocale se manifestă prin dresul vocii, tuse repetitivă sau adulmecarea nazală.
Potrivit dr. Camacho, ticurile încep, de regulă, între 6 și 8 ani și se dezvoltă treptat. Afecțiunea este mai frecventă la băieți decât la fete. Elementul-cheie în diagnostic este persistența acestor ticuri în timp.
Identificarea precoce este importantă. Simptome precum cântecul involuntar, tusea sau adulmecările repetate pot fi confundate cu alergii sau conjunctivită, ceea ce duce la tratamente greșite, fără efect asupra tulburării de bază.
În plus, mulți dintre copiii diagnosticați cu sindrom Tourette prezintă și alte tulburări asociate, cum ar fi deficitul de atenție, hiperactivitatea (ADHD), tulburarea obsesiv-compulsivă sau dificultăți de învățare.
„Mulți părinți nu înțeleg ce se întâmplă cu copilul lor, de aceea este important să consulte un neurolog pediatru, care are pregătirea necesară pentru a distinge ticurile de alte tipuri de mișcări anormale”, recomandă specialista.
Este important ca, în cazul fiecărui copil cu ticuri, să fie evaluat și comportamentul social, precum și rezultatele școlare.
SURSA FOTO: freepik.com @macniak
Mișcările și ticurile cauzate de sindromul Tourette sunt complet involuntare, copilul nu le poate controla. Din acest motiv, nu ar trebui corectat sau certat pentru ele.
„Ticurile tind să se amelioreze spontan începând cu adolescența și, uneori, pot chiar să dispară complet”, explică dr. Ana Camacho.
Sindromul Tourette este, în general, o tulburare benignă, iar în majoritatea cazurilor nu este necesar un tratament medicamentos, mai ales dacă ticurile nu interferează cu activitățile zilnice ale copilului.
Cel mai important este ca părinții, profesorii și colegii să primească informații corecte despre această tulburare. Mișcările ticurilor nu sunt intenționate și pot varia de la o zi la alta.
Totuși, în cazurile mai severe, când ticurile sunt frecvente, deranjante și afectează semnificativ viața copilului, se poate recomanda un tratament medicamentos. De exemplu, un copil care nu poate participa activ la o oră din cauza întreruperilor provocate de ticuri sau de verbalizări ar putea avea nevoie de sprijin suplimentar.
„Există numeroase cercetări legate de sindromul Tourette, atât pentru dezvoltarea unor tratamente mai eficiente, cât și pentru înțelegerea mecanismelor biologice ale acestei tulburări”, subliniază neurologul.
Pe lângă impactul asupra stării de bine a copilului, trebuie luat în considerare și costul social, riscul de a fi izolat, etichetat sau chiar victima bullyingului. De aceea, este important ca fiecare caz să fie analizat individual de un neurolog pediatru, care să stabilească cea mai potrivită abordare terapeutică.
„Cel mai important lucru este să oferim informații corecte familiilor și cadrelor didactice, pentru că ticurile nu sunt controlabile și pot varia în intensitate”, reiterează dr. Ana Camacho.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil