Oana Moraru descrie câțiva dintre pașii de bază pe care copiii, în mod normal, nu reușesc să îi învețe prin dictarea silabelor și prin coordonarea mână-ochi. Ea explică pașii critici pe care îi sărim în educația timpurie și cum graba strică fundamentul intelectual al elevului.
„Copilul nu are răbdare, scrie urât, mănâncă litere” sau „refuză activitățile în care trebuie să scrie pe caiet”. Auzim des astfel de replici de la părinții din jurul nostru, poate chiar și noi spunem una dintre ele.
Oana Moraru, expert în parenting și educație, demontează la podcastul Părinți Cuminți mitul copilului „leneș” sau „neatent” și ne invită să privim mult mai în spate, spre anii de grădiniță și primele interacțiuni cu creionul și hârtia.
Totul începe cu mult înainte de clasa pregătitoare. Capacitatea de a scrie, de a analiza un text sau de a rezolva o problemă de matematică are legătură cu o „cablare motrică a corpului”, mai exact coordonarea mână-ochi. Oana Moraru avertizează că desenul, adesea neglijat sau considerat o simplă ocupație de timp liber, este extrem, dar extrem de important.
„Desenul e un efort. În perioada 0 - 2 ani, tot ce este efort pentru copil e asociat cu «mi-e greu», prin urmare economisesc energie și mă dau înapoi”, explică specialista, subliniind de ce mulți copii refuză inițial să deseneze.
Soluția nu este forțarea, ci să transformăm desenul într-o poveste. Oana Moraru dă și un exempl „furtuna pe hârtie”: „Eu desenez frumos un peisaj sau îi dau o imagine cu un câmp pe care pornește vântul și construiesc cu el furtuna mișcând creionul când sus, când jos, când în laterală. Această orientare în spațiu a privirii are bătaie lungă în capacitatea ulterioară a copilului de a se orienta într-o problemă de matematică”.
Mai mult, acea „măzgăleală” haotică are un rol precis: îl ajută pe copil să cucerească pagina. Dacă un copil nu a trecut prin stadiul în care i s-a spus „sus, jos, stânga, dreapta”, el va întâmpina dificultăți majore la școală.
„Dacă n-a mișcat mânuța și a nu a cucerit pagina, el acum (n.r. - la școală) trebuie să facă simultan toți pașii, inclusiv să-și controleze mușchii mici ai mâinii”, susține experta.
Oana Moraru a mai vorbit și despre copiii care „mănâncă” litere atunci când scriu. Experta spune că una dintre cauze este dispariția metodei clasice de dictare pe silabe.
„Își dictează copilul pe silabe când scrie? Că în metodica învățătoarei uneori lipsește acest pas, că nu mai avem învățătoare formate așa clasic și structurat”, atrage atenția Oana Moraru.
Mecanismul este foarte important pentru creierul în formare: „Când îi dau copilului prima dictare, eu trebuie să-i dictez pe silabe și trebuie să-l pun cu voce tare sau în gând să ne dictăm în cor pe silabe. (...) Metehna, obișnuința, deprinderea de a-mi dicta pe silabe mă oprește din mâncatul de litere”.
Dacă copilul își dictează pe litere (m-a-m-a), mâna sau vocea se pot decala, și astfel apar omisiunile. Recuperarea acestor copii, spune Moraru, presupune o întoarcere la exercițiile de bază din clasa întâi, cu coloane de cuvinte despărțite în silabe.
Un obstacol major în calea alfabetizării corecte este confuzia dintre literă (semnul grafic) și sunet. Oana Moraru subliniază că mulți copii nu au parte la grădiniță, între 4 și 5 ani, de stimularea auzului fonematic.
„Aici greșesc educatoarele și greșesc părinții, că spun: «Cu ce literă începe?» și l-ai terminat. Că litera nu e sunetul. (...) Cuvântul ăsta nu începe cu nicio literă, că nu-l văd scris, îl aud în minte”, explică expertul.
Copiii trebuie să învețe să „lălăie” cuvintele, să le desfacă în sunete înainte de a vedea semnul grafic.
„Mulți copii învață foarte greu să citească pentru că atunci când le pui literele, în minte nu li se destupă automat imaginea sonoră. Ei nu văd «c», ei văd «ce», «a» și nu se mai lipesc”.
Această grabă de a trece la scris fără a consolida sunetele duce la situații în care copiii scriu cuvinte precum „când” sub forma „cnd”, pentru că nu percep vocalele sau sunetele mai subtile.
În zilele noastre, Oana Moraru spune că tehnica aparent învechită cu cititul cu degetul pe text este extrem de utilă. Copiii care citesc prea repede, „ca pe semințe prăjite”, riscă să devină superficiali, să rateze sensuri și să nu își stabilizeze câmpul vizual.
„Ține-l și pe ăla, chiar dacă e al tău deștept, ține-l și pe ăla să citească băbește, cu degetul sub fiecare cuvânt, pentru că mintea are nevoie de mai multe pauze în citire ca să facă și sens”, sfătuiește experta.
O lecție de citire eficientă la clasa întâi ar trebui să fie, în opinia expertului, „foarte plictisitoare” pentru un observator extern: copiii trebuie să citească și să urmărească textul în timp ce colegul lor citește, pentru a-și calibra atenția și privirea.
Fără acest exercițiu de scanare vizuală, copiii ajung în clasele gimnaziale incapabili să extragă informații rapid dintr-un text, neavând deprinderea de a se orienta în pagină.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
