Sistemul nervos al copiilor de astăzi este suprasolicitat, avertizează Oana Moraru. Într-o lume a vitezei și a etichetelor, experta explică legătura dintre lipsa naturii și ticuri, dar și de ce metoda Montessori pură poate fi depășită.
Agitația, lipsa de răbdare, ticurile nervoase și tantrumurile sunt simptomele unei generații crescute pe repede-înainte, adesea deconectată de nevoile fundamentale biologice și emoționale. Oana Moraru, expert în parentig și educație, oferă la podcastul Părinți Cuminți o perspectivă profundă asupra cauzelor acestor manifestări și demontează mituri legate de educația alternativă.
Întrebată despre copiii aparent veseli care își rod unghiile, Oana Moraru folosește o analogie puternică: sistemul nervos este ca o rețea de râuri și afluenți. Când „apa” (stimulii, emoțiile) curge mai repede decât poate procesa creierul, apare nevoia de descărcare fizică.
„Copiii din ziua de astăzi... nu aleargă până la epuizare, nu se cațără, nu stau cu tălpile în iarbă... copiii care au acces la natură descarcă mai ușor acest surplus”. Viața modernă, caracterizată prin graba părinților și lipsa contactului cu natura, este „împovărătoare” pentru copii. Rosul unghiilor este, astfel, o modalitate de „a recicla ceva ce e prea mult pentru el”, un mecanism de evacuare a tensiunii.
Moraru sfătuiește părinții să nu interzică brutal acest tic, deoarece sistemul nervos va găsi o altă cale de a evacua tensiunea, poate sub forma altor ticuri.
Oana Moraru abordează și subiectul delicat al părinților care își pierd răbdarea în fața tantrumurilor copiilor mici. Furia necontrolată a adultului în fața plânsului copilului are rădăcini adânci în propriul trecut.
„Furia adultului vine de fapt... din lacrimi neplânse pentru el însuși”, subliniază experta.
Specialista explică faptul că mulți adulți au fost copii lăsați singuri, cărora li s-a spus „nu mai plânge”, acumulând tristețe care s-a transformat în furie defensivă.
Copilul care face un tantrum reactivează acea tristețe veche a părintelui. Soluția nu este pedepsirea copilului, ci vindecarea părintelui: „Să plângi, să scoți din tine lacrimile alea pe care n-aveai timp și loc atunci... ăsta e singura modalitate pe bune... de a opri excesul ăla de furie”.
Într-o declarație curajoasă, Oana Moraru analizează popularitatea sistemului Montessori în România, avertizând că metoda, în forma sa originală, poate fi inadecvată pentru copilul modern.
„Metoda Montessori în formula ei originală e depășită rău de tot... nu mai poate fi adusă unui copil doar ca rețetă de lucru. Orice grădiniță care folosește această metodă dă chix. Nu formează competențe”, subliniază experta.
Ea susține că, deși filosofia este valoroasă, aplicarea rigidă a rețetei Montessori duce la eșec: „Copilul modern se plictisește, este sub-stimulat în metoda Montessori... copiii mai antisociali, mai sensibili, rămân pe pragul ăla, nu-i trage nimeni în sus”.
Mai mult, lipsa jocului dirijat și a activităților de grup structurate poate duce la carențe în dezvoltarea jocului tranzacțional și colaborativ, esențial pentru adaptarea școlară ulterioară.
Moraru recomandă părinților să fie precauți, menționând că multe cadre didactice din aceste sisteme nu au studii de specialitate în psihopedagogie, ci doar cursuri scurte de formare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
