Într-o lume dominată de ecrane, stimuli rapizi și conținut „instant”, tot mai mulți profesori și părinți observă un fenomen îngrijorător: copiii nu mai au răbdare să asculte, să memoreze și să repovestească. Activități care altădată dezvoltau limbajul și gândirea au devenit, pentru generația digitală, aproape imposibil de dus până la capăt.
Oana Moraru, consultant educațional și fondator al platformei „Vocea Părinților”, a vorbit despre exercițiile de limbaj din copilărie, acelea care, deși par azi „demodate”, antrenau gândirea, răbdarea și expresivitatea copiilor.
„În copilăria mea, la grădiniță, ne așezau pe scăunele, în cerc, și repovesteam în lanț una și aceeași poveste, pasând de la unul la altul momentele narațiunii.
Două-trei săptămâni la rând. Aceeași poveste! Până ne suna întreg rezumatul ca un cântec. Până când integram cu toții cuvintele noi, manierismele povestitorului, parfumul spunerii lui”, a scris Oana Moraru.
SURSA FOTO: Freepik.com@pressfoto
Ea spune că astfel de exerciții „forțau limbajul, dezlegau limbile și mișcau gândirea”, iar faptul că astăzi copiii nu mai au răbdare să le ducă până la capăt este o pierdere vizibilă în dezvoltarea lor.
„La exercițiul acesta, copiii de azi abia dacă stau liniștiți până la mijlocul poveștii. Ca s-o repovestești cu ei, e aproape imposibil. Nu mai au stare, se plictisesc, nu au răbdare să-și caute cuvintele”, a explicat ea.
Oana Moraru a rememorat și anii de școală, când învățătoarea le citea capitole din Colț Alb și îi punea să repovestească pasaje întregi, exercițiu pe care copiii de azi l-ar considera „nedrept” sau „plictisitor”. Totuși, spune ea, exact aceste repetiții construiau memoria și capacitatea de expresie:
„Memorizarea, povestirea și repovestirea sunt metode cu ritm lent, dar extrem de productive. Pe acolo este calea dezvoltării expresivității personale, a conexiunilor logice și a ramificațiilor gândirii.”
Consultantul educațional atrage atenția că pierderea răbdării și a capacității de concentrare face ca profesorilor să le fie tot mai greu să aplice metode eficiente:
„În copilăria mea, la grădință, ne aşezau pe scăunele, în cerc, să repovestim în lanț una şi aceeaşi poveste, pasând de la unul la altul momentele narațiunii. Două-trei săptămâni la rând. Aceeaşi poveste! Până ne suna întreg rezumatul ca un cântec. Până când integram cu toții cuvintele noi, manierismele povestitorului, parfumul spunerii lui, detaliile expresive.
Exercițiul ăsta forța limbajul, dezlega limbile, mişca gândirea. La exercițiul acesta, copiii de astăzi abia dacă stau liniştiți până la mijlocul poveştii. Ca s-o repovesteşti cu ei, e aproape imposibil.
Nu mai au răbdare, se plictisesc, nu au stare să îşi caute cuvintele. Mai târziu, pe la clasa a IV-a, învățătoarea ne citea vineri de vineri câte un capitol din Colț Alb. Înainte de fiecare avans în poveste, ne ridica, pe rând, în picioare, să repovestim capitolele anterioare. Stătea cu noi, cu multă răbdare, să ne reamintim detaliile toate, unele citite cu 4 săptămâni înainte. La exercițiul acesta, copiii de azi ar acuza nedreptatea efortului.
De ce contează să-ți aminteşti ce expresie a folosit autorul ca să descrie ținutul înghețat sau ochii lupoaicei? La gimnaziu, mă puneau să învăț comentarii. Le scriam după dictare şi pe urmă le memoram paragraf cu paragraf.
Le spuneam ca pe-o incantație. Mi se imprimase, treptat, ritmul scriiturii unui profesor anume. După câteva luni, m-am trezit că pot şi eu scrie aşa, cu ceva talent.
Un talent muncit şi născut cu şi din memorie întâi. Din cadența frazelor întipărite în subconştientul meu.Pentru copilul de astăzi, exercițiul acesta ar veni la pachet cu dispreț față de memoria mecanică. Toate metodele de mai sus par desuete şi aproape coercitive.
Realitatea este că sunt cele mai eficiente metode pentru dezvoltarea limbajului şi a gândirii, implicit. Memorizarea, povestirea şi repovestirea sunt metode cu ritm lent, insistent, dar extrem de productive. Pe acolo este calea dezvoltării expresivității personale, a ramificațiilor gândirii, a conexiunilor logice.
Pe unde se simte greul.Fiindcă generațiile de astăzi şi-au pierdut abilitatea menținerii atenției şi a răbdării, profesorului îi este imposibil să scoată din mânecă alte metode-minune, mai ales unele de tip distractiv, aşa cum ne-am dori cu toții pentru copiii noştri.
Numai că anumite ruperi de ritm sau salturi calitative în gândire vin încet, treptat, cu metode clasice, repetitive, frustrante, insistente, mâncătoare de efort şi de energie”, este mesajul integral postat de Oana Moraru pe pagina sa de Facebook.
CITEȘTE ȘI
La ce vârstă poate copilul meu să-și facă temele singur? Un consultant educațional oferă răspunsul
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
