Copiii mici au un talent uimitor de a imita tot ceea ce văd în jurul lor. Această tendință nu este doar normală, ci este și esențială pentru procesul lor de învățare și dezvoltare.
Potrivit psihologului Karmele Morales, fondator al organizației „On the Child's Mind”, atunci când copiii imită comportamentele adulților, ei reflectă ceea ce au asimilat în interiorul lor.
Învățarea nu se rezumă doar la absorbirea informațiilor, ci și la internalizarea valorilor și normelor sociale. Copiii mici absorb nu doar ceea ce este corect, ci și ceea ce este greșit, întrucât imitarea este modalitatea lor de a înțelege lumea din jur. Această dinamică a fost observată zilnic în interacțiunile cu cei mici și a fost adusă în discuție încă din 1961 de către psihologul Albert Bandura, profesor la Universitatea Stanford. Acesta a realizat un experiment inovator în care a arătat un film preșcolarilor în care un personaj lovea o păpușă numită Bobo cu un ciocan, însoțit de cuvinte jignitoare.
La finalul filmului, copiii au fost expuși la o păpușă similară și un ciocan în cadrul clasei lor. Rezultatele experimentului au fost semnificative: copiii au reprodus, în mod aproape automat, comportamentul agresiv asupra păpușii. Într-o eră în care astfel de experimente ar stârni controverse și nu ar fi etice, acest studiu semnalează esența teoriei învățării sociale dezvoltate de Bandura. Conform acestei teorii, copiii asimilează comportamente și norme sociale prin observație și imitație.
Citește și 9 moduri de a spune „NU” copiilor tăi într-un mod constructiv: Atenție la utilizarea excesivă!
Observarea și imitația reprezintă două pietre de temelie în procesul de dezvoltare a copiilor, având un impact profund asupra modului în care aceștia înțeleg lumea și se adaptează la mediul înconjurător. În acest sens, psihologul Karmele Morales subliniază că etapa de observare este esențială pentru dezvoltarea emoțională și socială a copiilor. Capacitatea de a observa îi învață să înțeleagă emoțiile altor persoane, să intuiască comportamentele și să-și adapteze propriul comportament în funcție de context.
Această etapă de imitație reprezintă o bază solidă pe care se vor construi ulterior toate celelalte cunoștințe și abilități pe parcursul vieții copilului. Figurile lor de referință, cum ar fi părinții, profesorii și alți adulți semnificativi, au un rol important în acest proces. Prin observarea și imitarea acestor modele, copiii învață nu doar comportamente și acțiuni, ci și valorile și normele sociale.
Un aspect remarcabil al imitației este influența sa asupra dezvoltării limbajului. Copiii deseori repetă fraze și cuvinte pe care le aud de la adulții din jurul lor. Acest lucru nu doar îmbogățește vocabularul lor, ci îi ajută să înțeleagă corectitudinea și contextul în care se utilizează anumite cuvinte. De asemenea, imitația se manifestă nu numai în situații de zi cu zi, ci și în timpul jocului, care este o modalitate prin care copiii își exprimă și își organizează gândurile și emoțiile interioare.
Prin imitarea situațiilor obișnuite din viața cotidiană, copiii dau sens la informațiile pe care le-au acumulat și la observațiile pe care le-au făcut din lumea din jurul lor. Acest proces îi ajută să conecteze ceea ce învață cu realitatea și să dezvolte o înțelegere profundă a relațiilor sociale și a dinamicii lumii în care trăiesc.
Vezi și „Copiii dificili” nu există: Problema este nerăbdarea și pretenția cu care educă adulții
SURSA FOTO: freepik.com @user32883319
Conceptul de imitație în dezvoltarea copiilor se dezvăluie ca un proces complex și în evoluție continuă, parcurgând mai multe etape distincte, începând din primele luni de viață și până la adolescență, când dobândește o formă mai sofisticată pentru integrarea socială. Aceste etape reprezintă pietre de temelie ale dezvoltării lor și arată cum imitația devine din ce în ce mai subtilă și mai orientată către înțelegerea socială.
Stadiul imitației își face simțită prezența în viața copiilor încă de la vârsta de 6 sau 7 luni, întrucât în acest moment „neuronii oglindă” devin activi. Această perioadă marchează începutul imitației veritabile, prin care cei mici recunosc și imită expresiile faciale ale persoanelor din jur. Este uimitor să observăm cum bebelușii încep să imite gesturile și să repete sunetele, începând să distingă diferențele în expresiile feței.
Pe măsură ce copiii cresc, imitația se transformă în joc simbolic, în care ei reprezintă situații reale prin intermediul unor roluri. Acest joc nu doar consolidează cunoștințele, ci și organizează gândurile lor. Psihologii subliniază că în timpul acestui joc, copiii dezvoltă abilități sociale și empatie, intrând în pielea altor personaje și înțelegând diverse puncte de vedere.
Psihologul Alison Gopnik susține că pe măsură ce copiii cresc, imitația devine mai inteligentă și mai conștientizată. Încep să ia în considerare intențiile și motivele persoanei pe care o imită, adaptându-și comportamentul în funcție de context. În vârstă de 3 sau 4 ani, copiii încep să imite într-un mod mai sofisticat, luând în calcul ceea ce cred ei că acea persoană dorește să transmită prin acțiunile lor.
În universul complex al creierului uman, neuronii oglindă se dovedesc a fi un element esențial în înțelegerea interacțiunilor sociale și a modului în care emoțiile se propagă. Această descoperire remarcabilă a fost realizată de neurobiologul G. Rizzolatti în anul 1996, când a constatat că „anumite regiuni ale creierului se activează atunci când executăm o mișcare sau resimțim o emoție”. Dar aspectul uluitor stă în faptul că acești neuroni oglindă nu se opresc aici - ei reușesc să activeze aceleași regiuni în mod automat și inconștient doar prin observarea acelorași acțiuni la alte persoane. Într-un fel, suntem mărturii vii că „trăim ceea ce vedem”.
În câteva cuvinte, Karmele Morales rezumă cuvintele savantului - „emoțiile sunt contagioase”. De aici derivă o învățătură importantă: impactul profund al educației prin exemplu și limbajul non-verbal pe care îl folosim. În lumina acestei înțelepciuni, nu ar trebui să ne îngrijorăm excesiv dacă urechile copiilor sunt atente la cuvintele noastre, deoarece ochii lor ne urmăresc încontinuu. Fiecare gest și fiecare comportament pe care le manifestăm sunt înregistrate în memoria lor, așteptând să fie invocate în situații similare.
Această paradigmă arată că puterea exemplului și a observației transcende simpla influență verbală. Este o lecție pentru părinți, educatori și toți cei care au un impact asupra vieților copiilor. Fiecare mișcare și fiecare expresie a noastră construiesc o învățătură în culise, care va fi reamintită atunci când este necesar. Prin urmare, momentele în care ne manifestăm emoțiile sau interacțiunile noastre sociale devin momente de învățare profundă pentru cei din jur.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil