Când vedem un alt copil de aceeași vârstă ca al nostru vorbind fluent, în timp ce micuțul nostru abia rostește două cuvinte, ne gândim imediat să nu fie vreo problemă în dezvoltarea vorbirii.
Totuși, este important să înțelegem că fiecare copil are propriul său ritm de creștere și dezvoltare, influențat de o serie de factori, cum ar fi personalitatea lui, moștenirea genetică și nivelul de stimulare pe care îl primește în jur pentru a începe să vorbească.
Studii arată că aproximativ 14% dintre copii încep să vorbească mai târziu, dar majoritatea dintre ei vor dezvolta abilități de vorbire normale în timp.
Cu toate acestea, nu ar trebui să tratăm această situație cu neglijență, deoarece o întârziere în dezvoltarea vorbirii poate fi corectată cu intervenție timpurie, prevenind astfel probleme ulterioare.
Detectată mai devreme, este mai ușor să se intervină.
Există multe lucruri pe care le putem face pentru a-i stimula pe cei mici chiar și atunci când nu sunt încă prea vorbăreți. Putem să le citim povești, să le spunem anecdote și să le vorbim mult în fiecare zi, folosind un vocabular variat. Acest tip de interacțiune ajută la dezvoltarea limbajului și îi oferă copilului o bază solidă pentru a-și îmbunătăți abilitățile de comunicare.
Faptul că un copil vorbește mai târziu decât alții nu înseamnă automat că există o problemă. La fel cum nu toți copiii fac primii pași la aceeași vârstă, nici procesul de a începe să vorbească nu are un calendar fix pentru toți.
Fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare și învățare, iar acest lucru poate varia semnificativ de la un copil la altul, notează bebesymas.com. Este important să înțelegem că nu trebuie să accelerăm procesele pentru care un copil nu este pregătit și nici să facem comparații cu alți copii.
Dezvoltarea limbajului este un proces treptat, care începe cu pronunțarea primelor cuvinte în jurul vârstei de 10 până la 13 luni. La început, acestea sunt de obicei sunete simple, precum „mama”, „tata”, „bebe” etc., și în timp, copiii vor adăuga noi cuvinte pentru a descrie alimentele, jucăriile, locurile etc.
La vârsta de 18 luni, un copil ar putea să aibă un vocabular de între 50 și 100 de cuvinte, iar până la 20 de luni, acesta ar putea ajunge la 200 de cuvinte. Până la vârsta de 2 ani, acest număr poate crește la între 400 și 600 de cuvinte, iar la vârsta de 3 ani, vocabularul său poate fi format din aproximativ 1.500 de cuvinte. La această vârstă, el poate începe să formeze propoziții mai complexe, care includ până la trei elemente, precum „mama mănâncă pâine”.
SURSA FOTO: freepik.com @mnelen
Întârzierea simplă a vorbirii apare atunci când un copil are dificultăți în debutul și evoluția limbajului în raport cu vârsta lui cronologică. Este vorba despre o dezvoltare a vorbirii mai lentă, care nu se aliniază cu nivelul de vârstă a copilului. Dar când putem spune că există un debut tardiv al vorbirii?
Specialiștii consideră că un copil întârzie să înceapă să vorbească dacă, la vârsta de 25 de luni, nu spune mai mult de 50 de cuvinte inteligibile sau nu produce enunțuri de cel puțin două cuvinte.
Există anumite semne la care trebuie să fim atenți pentru a identifica o întârziere a vorbirii:
Copilul are dificultăți în organizarea limbajului. Poate pronunța sunete individuale sau grupuri de sunete, dar întâmpină dificultăți în formarea cuvintelor.
Poate exista o întârziere în dezvoltarea jocului simbolic.
Copilul nu prezintă alte modificări evidente (intelectuale, relaționale, motorii), iar nivelul său de înțelegere este normal.
Utilizează prepoziții și conexiuni într-un mod minim și face multe simplificări fonologice.
Imită, dar nu formează propoziții spontane.
Dacă un copil prezintă aceste semne până la vârsta de 3 ani, se consideră că are o întârziere severă a limbajului specific. Dacă începe să pronunțe primele cuvinte între 3 și 4 ani, se poate considera că suferă de disfazie, o tulburare care împiedică dezvoltarea normală a expresiei și înțelegerii conceptelor.
Dacă aveți suspiciuni că copilul dumneavoastră ar putea avea o întârziere în vorbire, este important să consultați un specialist pentru a exclude posibilitatea unor probleme de auz, tulburări de vorbire (disglozie, disartrie, bâlbâială) sau alte probleme de dezvoltare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil